Cercetătorii au realizat un arbore genealogic al umanității folosind date genetice provenite de la mii de oameni moderni și preistorici. Arborele oferă o vedere de ansamblu a unei perioade de 2 milioane de ani.
„Toți oamenii sunt, în cele din urmă, înrudiți unul cu celălalt. Mi-am dorit de mult timp să pot reprezenta istoria omenirii printr-un arbore genealogic”, a declarat Gil McVean din cadrul Universității Oxford din Marea Britanie.
Noul arbore genealogic sugerează că primii oameni au trăit nord-estul Africii. De asemenea, acesta oferă indicii cu privire la faptul că oamenii au ajuns în Papua Noua Guinee și în America cu zeci de mii de ani mai devreme decât sugerează documentele arheologice. Asta înseamnă că, în trecut, au avut loc migrații care nu au fost încă documentate. Cu toate acestea, ambele teorii ar trebui să fie confirmate de arheologi.
În ultimele două decenii, geneticienii au analizat întregul genom al oamenilor. McVean și colegii săi au compilat 3609 genomuri complete, aproape toate aparținând speciei Homo sapiens. Excepțiile au fost reprezentate de trei oameni de Neanderthal și un om de Denisova.
Crearea unui arbore genealogic complet a reprezentat o provocare. „De-a lungul timpului, au fost utilizate tehnologii și moduri de analiză diferite pentru a crea mai multe baze de date”, a declarat McVean.
Echipa s-a concentrat pe fragmente de ADN care variază de la o persoană la alta. Ei au identificat 6.412.717 variante și au încercat să descopere momentul și locul în care fiecare a apărut. Pentru a face acest lucru, cercetătorii au analizat și alte 3589 de mostre de ADN antic, care nu au fost suficient de bune pentru a fi incluse în arbore, dar care au ajutat la identificare momentului în care au apărut variantele.
Originea variantelor care au apărut în urmă cu mai mult de 72.000 de ani a fost nord-estul Africii, iar cele mai vechi 100 de variante s-au regăsit în Sudan. Datorită faptului că acelea aveau o vechime de aproximativ 2 milioane de ani, ele preced cu mult specia noastră, care are o vechime de aproximativ 300.000 de ani. În schimb, variantele datează de la cei mai timpurii membri ai genului nostru, Homo.
Interpretarea simplistă a acestui fapt este că acea regiune a fost locul în care umanitatea a evoluat pentru prima dată. Totuși, este probabil ca migrațiile ulterioare să fi interferat cu datele obținute.
Cele mai timpurii fosile de H. sapiens au fost identificate în nordul și estul Africii. Cel mai vechi exemplar este un individ numit Jebel Irhoud, care a fost descoperit în Maroc, în nordul Africii, și care are o vechime de aproximativ 315.000 de ani. Următorii cei mai vechi oameni preistorici descoperiți sunt cei din zona Omo-Kibish în Etiopia. Deși cercetătorii au crezut inițial că aceștia aveau o vechime de 197.000 de ani, în cadrul unei lucrări publicate în luna ianuarie 2022 au fost prezentate o serie de dovezi conform cărora fosilele aveau o vechime mai mare de 233.000 de ani.
În prezent, mulți antropologi sunt de părere că au existat mai multe populații răspândite în Africa, care au fost uneori separate și alteori încrucișate. Dacă teoria este corectă, originea omenirii nu este un punct central. „Descoperirile noastre sunt compatibile cu această teorie. Există o mulțime de descendențe foarte profunde în Africa, care sugerează ideea că au existat mai multe populații foarte divergente”, a declarat McVean.
În cadrul unui alt studiu, publicat în luna februarie 2022, cercetătorii au extras ADN antic de la șase oameni care au trăit în Africa sub-sahariană în ultimii 18.000 de ani. Aceștia prezentau urme de ADN de la trei linii distincte din estul, centrul și sudul Africii. Deși aceste grupuri au început să se încrucișeze în urmă cu aproximativ 50.000 de ani, procesul a încetat în mare parte în urmă cu 20.000 de ani.
Noul arbore genealogic conține și indicii cu privire la migrațiile timpurii. Acesta sugerează că oamenii locuiau în Papua Noua Guinee în urmă cu 140.000 de ani, adică cu aproape 100.000 de ani înaintea primilor locuitori documentați. În mod similar, acesta a indicat existența oamenilor în Americi în urmă cu 56.000 de ani, în ciuda faptului că mulți arheologi au stabilit faptul că primele indicii ale existenței acestora nu au o vechime mai mare de 18.000 de ani. Această teorie este controversată, deoarece în acea perioadă, marile calote de gheață acopereau regiunile nordice, blocând migrațiile. Cu toate acestea, în cadrul unui studiu publicat în luna septembrie 2021 au fost descrise urmele de pași din Parcul Național White Sands din New Mexico, care sugerează că oamenii se aflau în Americi în urmă cu 23.000-21.000 de ani. De asemenea, există mai multe dovezi cu privire la oamenii care trăiau în peștera Chiquihuite din Mexic în urmă cu 33.000 de ani.
„Cred că există trei explicații posibile. Una este aceea că ne înșelăm. A doua este că oamenii chiar au trăit în aceste locuri. A treia opțiune este un scenariu mai complex. Este posibil ca primii oameni care au trăit în America să fi venit din Asia de Est, iar acea populație să fi dispărut în Asia. Acest lucru ar însemna că cele mai vechi variante genetice cu aspect american provin, de fapt, de la oameni care au trăit în Asia. O teorie similară ar putea fi aplicată și pentru oamenii din Papua Noua Guinee”, a declarat McVean.
