O variantă genică rară, identificată la oamenii cu vârste mai mari de 100 de ani, pare să încetinească procesele fundamentale care provoacă îmbătrânirea. Echipa din spatele cercetării a declarat faptul că descoperirile lor ar putea stimula eforturile de dezvoltare a medicamentelor anti-îmbătrânire.
În cadrul numeroaselor studii pe animale s-a arătat faptul că activitatea unei proteine denumite SIRT6 este strâns legată de durata maximă de viață. Vera Gorbunova și colegii acesteia din cadrul Universității Rochester din New York și-au propus să găsească variante ale genei SIRT6 care prelungesc durata de viață a omului.
Ei au comparat secvențele genelor unui grup format din 500 de evrei centenari așkenazi cu cele ale altor 500 de evrei așkenazi care nu au avut familii la fel de longevive și au descoperit că 1% dintre centenari au avut o mutație pe care au denumit-o centSIRT6. În schimb, procentul în cazul persoanelor din grupul de control a fost de 0,5%.
Deși cifrele au fost prea mici pentru ca această descoperire să fie semnificativă din punct de vedere statistic, în urma analizării unei baze de date în care au fost cuprinse 150.000 de persoane de diferite origini etnice, echipa a descoperit faptul că persoanele mai longevive aveau mai multe șanse să prezinte varianta centSIRT6.
În urma unor experimente de laborator realizate pe celule umane, echipa a descoperit faptul că această variantă are o serie de efecte care încetinesc îmbătrânirea, precum prevenirea acumulării de mutații prin îmbunătățirea procesului de reparare a ADN-ului.
De asemenea, îmbătrânirea poate fi cauzată parțial de o pierdere treptată a controlului asupra ADN-ului, iar una dintre modalitățile de control a activității ADN-ului este prin modul în care acesta este ambalat. „În tinerețe, ADN-ul din celule este împachetat foarte bine, dar, pe măsură ce îmbătrânim, acesta se deteriorează și începe să devină mai dezordonat. Varianta centSIRT6 ajută la păstrarea ordonată a ADN-ului”, a declarat Gorbunova.
Un alt mod prin care SIRT6 prelungește durata de viață este prin suprimarea activității secțiunilor parazitare ale ADN-ului denumite transpozoni, care se copiază și se lipesc pe tot genomul. Pe măsură ce îmbătrânim, această suprimare eșuează treptat.
Din cauza faptului că transpozonii se lipesc în locuri cheie, procesul poate conduce la acumularea de mutații dăunătoare în celule. În plus, activitatea ridicată a transpozonilor poate declanșa un răspuns inflamator, făcând celulele să creadă că sunt atacate de virusuri, iar inflamația pe termen lung este legată de multe boli degenerative. Varianta centSIRT6 este mai eficientă în ceea ce privește suprimarea transpozonilor.
„Având toate aceste dovezi, este foarte probabil ca această variantă să contribuie prelungirea vieții”, a declarat Gorbunova.
„Această evaluare este susținută de studiile funcționale experimentale derulate”, a declarat Zhengdong Zhang din cadrul Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York, a cărui echipă a căutat, de asemenea, variante rare asociate cu longevitatea centenarilor.
Proteina SIRT6 exercită toate aceste efecte prin catalizarea a două reacții chimice. Aceasta îndepărtează grupările acetil din unele proteine și adaugă grupări de riboză altora, ceea ce afectează activitatea acestor proteine.
Echipa lui Gorbunova a descoperit faptul că varianta centSIRT6 este mai puțin eficientă la îndepărtarea acetilului, dar mai bună la adăugarea de riboză. Acest lucru este important deoarece eforturile de a dezvolta medicamente care stimulează activitatea SIRT6 s-au concentrat pe creșterea activității acetilului, și nu pe activitatea ribozei.
„Dacă ar putea fi dezvoltate, astfel de medicamente ar putea chiar să inverseze îmbătrânirea într-o oarecare măsură”, a declarat Gorbunova.
