Se pare că o nouă idee despre conceptul de tabu alimentar se ivește din ce în ce mai mult: fructele fără semințe ar fi periculoase.
Ideea se bazează pe faptul că întreaga funcție biologică a fructelor în natură este de a distribui semințele plantei pentru a asigura supraviețuirea speciei. Cu toate acestea, atunci când fructele sunt fără semințe, este menit să fie un semn că au fost manipulate pentru a-și abandona biologia de bază de către agricultura industrială, rezultând o valoare nutritivă mai mică. Potrivit mai multor susținători ai acestui punct de vedere, aceste fructe nu numai că au un conținut inferior de vitamine și minerale, dar sunt de fapt dăunătoare.
Căutând pe internet sintagma „fructe fără semințe” sunt sugerați termeni precum: „rău”, „rău pentru tine”, „bun sau rău” și chiar „Biblie”. Referitor la ultima sugestie, se pare că există o secțiune relativ mare a internetului care consideră că fructele fără semințe sunt împotriva învățăturilor Bibliei, în particular credințele anti-avort. Astfel pentru unii oameni, nu doar că ar fi nesănătoase, dar încalcă și etica.
Fructele fără semințe sunt rezultatul unui proces biologic numit partenocarpie, dezvoltarea unui fruct fără fertilizare prealabilă. Deși este adevărat că acest lucru poate fi rezultatul acțiunilor umane, se întâmplă deseori și în natură. Adesea, fructele se regăsesc sub forma unei combinații a ambelor procese.
De exemplu, în sălbăticie, fructele de banane sunt conțin semințe tari, fiind astfel greu de mâncat, până la punctul de a fi necomestibile. Dovezile arheologice sugerează că un hibrid natural între două specii de banane, care au produs descendenți infertili, a fost observat de popoarele paleolitice din Asia de Sud-Est și Melanezia pentru fructele sale mult mai gustoase și de mai bună calitate. Prin divizarea plantelor pui pe care bananele le produc în mod natural în jurul bazei lor și replantarea lor, se crede că oamenii au reușit să răspândească clone ale acestei noi plante minune din Papua Noua Guinee până în India, Orientul Mijlociu și coasta de est a Africii, în urmă cu mii de ani.
„Popoarele paleolitice din Asia de Sud-Est răspândesc clone ale unei plante de banane naturale fără semințe în întreaga lume”
Evenimente similare au avut loc într-o gamă largă de fructe. Aceasta include strugurii „Thompson Seedless”, care domină comerțul mondial. Acest soi este frecvent citat ca fiind un exemplu clasic de manipulare genetică modernă, când, în realitate, reprezintă un nume comercial modern din SUA pentru un soi turcesc, care datează cel puțin de la începutul Imperiului Otoman. Dezvoltarea hibrizilor sterili genetic continuă și în prezent, cu invenția relativ modernă a pepenilor verzi fără semințe.
Cu toate acestea, traversarea genetică nu este necesară pentru a produce fructe fără semințe. În unele cazuri, plantele perfect fertile vor produce fructe fără semințe în absența polenizării. Unii fermieri de citrice instalează o plasă fină asupra copacilor pentru a împiedica albinele să polenizeze florile, rezultând fructe fără semințe, dar există o modalitate și mai simplă de a face acest lucru. Unele soiuri de fructe sunt în mod natural auto-sterile și vor produce fructe cu semințe viabile numai dacă sunt încrucișate cu un soi diferit genetic. Mulți ananași sunt făcuți fără semințe prin simpla creștere a unui soi într-un câmp, ținuti departe de partenerii de care au nevoie pentru a produce semințe viabile.
În cele din urmă, există intervenții chimice care pot fi utilizate pentru a produce fructe fără semințe, dar acestea reprezintă doar un procent mic de pe piață.
Dar ce efect are lipsa semințelor asupra nutriției? Ei bine, semințele conțin adesea nutrienți precum fibre. Acest lucru poate însemna că fructele cu semințe sunt puțin mai bogate în fibre. De asemenea, ele pot conține fitonutrienți potențial benefici, precum polifenolii. Cu toate acestea, pentru a avea parte de acești nutrienți ar trebui consumate și semințele pentru a elibera compușii într-o formă digerabilă.
Totodată intervine și problema popularității. Nu contează cât de plină de nutrienți este o cultură dacă oamenii nu sunt dispuși să o mănânce. În timp ce diferența nutrițională dintre fructele cu semințe și fără este minimă, consumul de struguri și citrice a crescut foarte mult de când au fost introduse forme fără semințe. Astfel, în acest context, mai degrabă decât să fie o pierdere netă pentru nutriție în dieta oamenilor, fructele fără semințe reprezintă un câștig.
