Uniunea Europeană trebuie să își îmbunătățească modul în care colectează date despre păduri, acestea fiind esențiale pentru planurile sale, în materie de biodiversitate și schimbări climatice.
Un studiu publicat la finalul lunii iunie 2020, dezvăluie modul în care țările europene au nevoie de biomasă lemnoasă, care contribuie la creșterea recoltării copacilor din păduri. Constatarea provine de la o echipă de cercetători, din cadrul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene din Ispra, Italia, ale cărei concluzii se bazează pe datele obținute cu ajutorul sateliților.
În perioadele 2011 – 2015 și 2016 – 2018, suprafața forestieră „recoltată”, definită ca fiind o parte a unei păduri, în care anumiți copaci sunt tăiați și sunt plantați alții în locul acestora, a crescut cu aproape 50%, însemnând de la 0,76 milioane de hectare, la 1,13 milioane de hectare. Dintre cele 26 de state membre evaluate, doar două dintre acestea, Finlanda și Suedia, au reprezentat jumătate din creșterea obținută.
Aceasta este o constatare importantă. Are implicații asupra biodiversității și a politicilor de schimbare a climei, chiar mai mult, reprezintă suma eforturilor națiunilor de a elimina emisiile de gaze. Pădurile reprezintă aproximativ 38% din suprafața totală a teritoriului Uniunii Europene și compensează aproximativ 10% din emisiile sale totale de gaze cu efect de seră, care absorb mai mult C decât emană.
Cercetătorii susțin faptul că o creștere a recoltării ar putea reduce capacitatea pădurilor de a absorbi carbonul din atmosferă. O consecință a acestui lucru îl reprezintă cantitățile mari de carbon, care sunt eliberate rapid, pe măsură ce copacii bătrâni sunt tăiați. Este nevoie de mult mai mult timp pentru ca aceeași cantitate de carbon din atmosferă să fie absorbită de copacii mai mici, mai tineri, plantați în locul celor tăiați.
Paradoxal, creșterea suprafeței forestiere recoltate a fost determinată de cererea de combustibili ecologici, o parte dintre aceștia fiind produși din biomasa lemnoasă. Acest tip de energie cuprinde aproximativ 60% din energia regenerabilă a Uniunii Europene (UE). Această creștere, a produselor din biomasă poate fi, la rândul ei, urmărită de strategia bioeconomiei UE, o politică care a promovat utilizarea resurselor forestiere pentru energie, ca materii prime pentru diverse industrii și pentru crearea unor noi locuri de muncă.
Strategia de bioeconomie a fost un succes datorită unui singur aspect: producția economică totală din pădurile UE, între anii 2012 – 2016 a crescut cu 25%, de la 43 miliarde de euro la 54 miliarde de euro, aceasta dublându-se, ajungând la 50%, în cazul Poloniei și Suediei. Dar succesul economic a venit cu un cost ecologic.
Mulți dintre liderii UE, susținători ai unui set de idei cunoscut sub denumirea de „Pactul verde european”, au drept scop menținerea economiilor în creștere și crearea unor noi locuri de muncă, prin promovarea dezvoltării ecologice. Cu toate acestea, astfel de obiective pot ajunge să se contracareze reciproc. De exemplu, în noua sa strategie de biodiversitate, publicată în luna mai 2020, UE propune plantarea a 3 miliarde de copaci. De asemenea, sugerează desemnarea a 30% din pământ (în creștere de la 26%), incluzând și pădurile vechi, protejate până în 2030. Dacă recoltarea pădurilor continuă în ritmul actual, un astfel de proiect va fi dificil de realizat.
Totodată, UE are obiectivul de a-și dubla ponderea de energie cu emisii reduse de carbon și materii regenerabile, la 34%, începând cu anul 2015, până în anul 2030. Parlamentul European a convenit că arderea lemnului ar putea conta pentru atingerea acestui obiectiv. Însă, dacă lemnul ar furniza chiar și 40% din energia suplimentară, ar însemna arderea întregii recolte existente a Europei, amenințând profund pădurile lumii.
Comisia Europeană elaborează o nouă strategie forestieră, preconizată a fi elaborată în anul 2021, care va completa politica de biodiversitate. Comisia a solicitat Centrului Comun de Cercetare să înființeze un observator permanent al UE asupra pădurilor. Acest lucru se va baza pe datele obținute cu ajutorul sateliților, urmând a fi utilizate în studiul curent pentru monitorizarea regulată a defrișărilor, degradarea pădurilor și modificările aduse acoperirii forestiere globale. Toate aceste informații vor putea fi accesate de către publicul larg. Cercetătorii au obținut date de la seria comună de sateliți de observare a Pământului, privind schimbările forestiere globale, utilizând platforma Google Earth Engine, o facilitate care permite cercetătorilor să utilizeze supercomputerele Google pentru a procesa imaginile, prin satelit.
Observatorul forestier planificat reprezintă un act de dezvoltarea crucială, pentru care comisia UE merită felicitări.
Dezvoltarea observatorului forestier reprezintă un pas major pentru Comisie. Odată ce datele sale devin disponibile, statele membre ale UE trebuie să le încorporeze în statistici oficiale, care vor fi utilizate pentru a lua decizii. Spre exemplu, atunci când vor planifica strategii care să reducă emisiile de gaze. Datele forestiere din multe țări, inclusiv cele care sunt raportate la biroul de statistică al UE, Eurostat, se bazează pe sondaje manuale. Astfel de sondaje sunt importante, dar, în unele cazuri, acestea sunt efectuate doar la intervale decadale, fiind destul de costisitoare.
În cele din urmă, datele trebuie să conducă acțiunea. Timpul se termină. Pădurile oferă servicii valoroase de care depind atât oamenii, cât și mediul înconjurător. Exploatarea lor nu poate continuă în ritmul actual.
