Acasă Gadget-uri MATERIALUL CARE ÎȘI SCHIMBĂ CULOAREA ATUNCI CÂND ÎNCEPE SĂ SE DESPRINDĂ DE...

MATERIALUL CARE ÎȘI SCHIMBĂ CULOAREA ATUNCI CÂND ÎNCEPE SĂ SE DESPRINDĂ DE PE O SUPRAFAȚĂ

71
0
(c) Massachusetts Institute of Technology

O tehnică fotografică învechită, care a câștigat un premiu Nobel în urmă cu mai bine de un secol, a fost reînviată pentru a crea un material nou, care își schimbă culoarea atunci când este întins. Acesta ar putea fi folosit pentru a face bandaje care avertizează medicii dacă sunt înfășurate prea lejer sau senzori mecanici, care nu necesită dispozitive electronice.

Deși materialele care își schimbă culoarea sub tensiune au mai fost fabricate în laboratoare, extinderea procesului s-a dovedit dificilă și costisitoare. De asemenea, precizia cu care pot fi imprimate diferite culori pe aceste materiale a fost, în general, slabă.

În prezent, Benjamin Harvey Miller și colegii acestuia din cadrul Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT) au reînviat o tehnică denumită fotografie Lippmann (numită după fizicianul Gabriel Lippmann) pentru a crea o metodă ieftină prin care se pot imprima chiar și cele mai complicate modele multicolore pe un material extensibil. Atunci când acest material este supus la o tensiune mecanică, culorile se schimbă de-a lungul spectrului luminii vizibile, secțiunile roșii devenind mai întâi verzi și apoi albastre.

Tehnica de fotografie color pe care Lippman dezvoltat-o ​​în anii 1890 și care presupunea acoperirea unei plăci de sticlă cu o emulsie de granule fine, nu a avut niciodată succes comercial din cauza faptului că timpul de expunere a fotografiilor ajungea adesea la ore și imaginile nu puteau fi replicate folosind negative. Cu toate acestea, munca sa i-a adus premiul Nobel pentru fizică în anul 1908.

Harvey Miller și-a dat seama că tehnica ar putea fi folosită pentru a imprima diferite imagini pe un tip de material denumit fotoelastomer (care se poate schimba ca răspuns la lumina care ajunge pe suprafața acestuia) prin transmiterea acestora prin intermediul unui proiector digital.

El a declarat faptul că materialul folosit de echipă a fost inițial creat pentru holograme și că elasticitatea sa era o proprietate nedorită, ceea ce însemna că acesta era, în mod normal, atașat de o placă de suport rigidă.

„A fost o surpriză să descoperim faptul că o serie de materiale dezvoltate pentru holografie și o tehnică de fotografie învechită ar putea fi combinate pentru a crea materiale cu caracteristici noi. Această tehnică nu a fost niciodată exploatată cu adevărat”, a declarat Harvey Miller.

Echipa a declarat faptul că o aplicație pentru acest material ar putea fi reprezentată de dezvoltarea unor senzori mecanici, care pot arăta tensiunea și deformarea în mod vizibil, fără a fi nevoie de dispozitive electronice. De asemenea, acesta ar putea fi folosit și pentru fabricarea de bandaje medicale cu scopul de a arăta cât de strâns sunt aplicate sau încorporat în îmbrăcăminte pentru distracție.

Mathias Kolle, membru al echipei din cadrul MIT, a declarat faptul că progrese similare pot fi posibile prin combinarea tehnicilor științifice vechi și a materialelor care nu erau disponibile la momentul respectiv. „Cred că mai mulți oameni din știință ar trebui să se uite la anii 50 și 60, sau chiar în urmă cu două secole și să spună „hei, ce au făcut oamenii cu mult înaintea timpului lor? Care sunt lucrurile pe care le-au gândit ca și concept, dar nu le-au putut fabrica din cauza faptului că materialele pur și simplu nu erau disponibile?”, a adăugat acesta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.