Acasă Planeta Pământ TOPIREA STRATULUI DE GHEAȚĂ DIN GROENLANDA

TOPIREA STRATULUI DE GHEAȚĂ DIN GROENLANDA

33
0
(c) GEUS/ESA

Precipitațiile înregistrate pentru prima dată în luna august 2021 în cel mai înalt punct al calotei de gheață din Groenlanda au marcat o etapă semnificativă a schimbărilor climatice. Cu toate acestea, în prezent, cercetătorii au dezvăluit modul în care un val de aer cald, care a însoțit evenimentul, a avut un impact mult mai mare, provocând topirea zăpezii.

Topirea zăpezii a creat o buclă de feedback prin expunerea la soare a stratului de gheață mai întunecat, care absoarbe o cantitate mai mare căldură și care, la rândul său, provoacă topirea unei cantități și mai mari de zăpadă. De asemenea, evenimente ca acesta vor juca un rol mic în cauzarea unei încălziri globale mai puternice, adică a unui „feedback climatic” precum cel în care gheața arctică se topește și apa lichidă, care este expusă razelor soarelui, absoarbe mai multă energie decât reflectă.

Ploaia, care a avut loc la o altitudine de peste 3000 de metri, în preajma singurei stații de cercetare din Arctica activă pe tot parcursul anului, a fost declanșată de un „râu atmosferic” de aer neobișnuit de cald. Astfel, masa de aer cald și ploaia au împins linia de zăpadă a zonei, adică limita zonei acoperite de zăpadă, cu peste 700 de metri în sus și a provocat volume record la nivelul unui râu local.

Episodul a prelungit sezonul de topire al calotei de gheață exact atunci când acesta ar fi trebuit să se apropie de sfârșit. În ultimii ani, topirea calotei de gheață din Groenlanda, care poate conduce la creșterea nivelului mărilor cu până la 6 metri, s-a accelerat.

„Ploaia ne-a atras cu adevărat atenția. Totuși, a fost ironic faptul că a fost și un val de căldură asociat cu râul atmosferic. Acesta a avut un impact mult mai mare decât precipitațiile”, a declarat Jason Box din cadrul Institutului Geologic al Danemarcei și Groenlandei, care a condus cercetarea și care a analizat instrumentele meteorologice și datele satelitare.

Din cauza faptului că Box se așteptase ca cea mai mare parte a căldurii se datoreze ploii, acesta a fost surprins să constate că aceasta a reprezentat doar aproximativ 2% din căldură totală și că cea mai mare parte a încălzirii s-a datorat atât condensării, cât și altor mecanisme, precum acela de absorbție a căldurii ca urmare a expunerii stratului mai întunecat de gheață. O suprafață uriașă de gheață, mai exact toată calota sudică de gheață din Groenlanda, a avut reflectivitate mai redusă cu aproximativ 10%.

„Viitoare precipitații ar putea avea un impact și mai sever. Dacă va exista o cantitate suficientă de apă lichidă pentru a se infiltra adânc prin zăpadă înainte de a îngheța, aceasta ar furniza o cantitate și mai mare de căldură. Din fericire, în acest caz, cantitatea de precipitații a fost una redusă și asta nu s-a întâmplat”, a declarat Box.

Box a adăugat faptul că studiul arată că investigarea frecvenței schimbării râurilor atmosferice, care au fost, de asemenea, responsabile de valul extrem de căldură din Antarctica din urmă cu trei luni, este „mai importantă decât analizarea nivelului de precipitații”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.