Deși în Marea Britanie sunt instalate cabluri de fibră optică la costuri mari pentru a accelera conexiunile la internet ale oamenilor, cercetătorii susțin faptul că prin utilizarea firului telefonic de cupru deja folosit în toată țara se pot atinge rate de transfer date de trei ori mai mari decât cele din prezent, la o fracțiune din preț. Tehnica lor de creștere a vitezei poate ajuta la ușurarea tranziției la fibra optică la nivel național și poate fi, de asemenea, folositoare în țările în care se folosesc fire de cupru similare cu perechi răsucite.
Ergin Dinc și colegii acestuia din cadrul Universității din Cambridge au declarat faptul că perechile răsucite de fire de cupru, de tipul celor folosite de zeci de ani pentru linii telefonice și reutilizate în prezent pentru internet în bandă largă, pot suporta o frecvență de cinci ori mai mare decât cea utilizată în prezent. Acest lucru ar îmbunătăți dramatic rata de transfer a datelor. Cercetătorii au descoperit faptul că peste această limită firul acționează ca o antenă și transformă orice semnal trimis de-a lungul acestuia în unde radio care se disipează înainte de a ajunge la destinație.
„Aceste cabluri sunt foarte vechi. Ele au fost inventate de Alexander Graham Bell și de atunci nimeni nu a studiat limitele lor teoretice”, a declarat Dinc.
El și colegii săi au adăugat faptul că descoperirile lor ar putea permite persoanelor care trăiesc în case aflate în apropierea cablurilor de fibră optică să aibă viteze mai mari decât cele de care se bucură în prezent, fără a suporta cheltuielile implicate de aducerea fibrei până la casă.
Cablurile de fibră optică transportă grupuri de fotoni care reprezintă datele, iar un număr mare de aceste grupuri pot fi trimise de-a lungul liniei unul după altul fără a aștepta sosirea primului. Deși conexiunile de fibră utilizate în prezent funcționează, de obicei, la viteze 1 gigabit pe secundă, vitezele teoretice ar putea fi de multe mii de ori mai mari.
Totuși, în cazul cablurilor din cupru, semnalul este trimis de un curent electric, care circulă pe toată lungimea cablului, iar viteza de transmisie a datelor este limitată de viteza cu care poate fi modificat curentul.
Conexiunile de bandă largă de cupru existente funcționează la o frecvență sub 1 gigahertz. În cazul acestora, curentul este modificat de un miliard de ori pe secundă. Totuși, cercetătorii au descoperit că frecvența ar putea fi teoretic ridicată la 5 gigaherți folosind o componentă mică și ieftină numită balun.
Dinc nu crede că acest lucru se va traduce direct într-o creștere de cinci ori a transmisiei de date, deoarece rata de eroare crește la frecvențe mai mari. Totuși, deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina creșterea exactă a vitezei, Dinc estimează că obținerea unei rate de transfer de 3 gigabiți pe secundă este un obiectiv fezabil.
