Creșterea nivelului mărilor va tripla numărul de situri africane de patrimoniu expuse riscului de inundații de coastă periculoase.
Până în anul 2050, peste 190 dintre aceste locații ar putea fi în pericol. Acestea includ rămășițele antice ale orașului Cartagina din Tunisia (care a fost capitala puternicei civilizații cartagineze în primul mileniu î.Hr.) și o regiune a coastei egiptene mediteraneene bogată în situri arheologice legate atât de civilizația egipteană antică, cât și de greci și romani.
„Înțelegerea riscului produs de schimbările climatice asupra patrimoniului este esențială”, a declarat Nicholas Simpson din cadrul Universității din Cape Town, Africa de Sud.
Simpson și colegii săi au cartografiat 213 situri naturale și 71 de situri culturale de pe coasta africană, care au fost recunoscute de Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO sau de Ramsar Convention on Wetlands of International Importance.
După aceea, echipa a combinat aceste informații cu un model de ultimă generație de simulare a creșterii nivelului mării, care este una dintre principalele consecințe ale schimbărilor climatice.
În acest moment, 56 din cele 284 de situri de patrimoniu de coastă pe care echipa le-a cartografiat ar fi în pericol dacă s-ar produce o inundație care apare o dată la un secol. Cu toate acestea, până în anul 2050, acest număr va crește dramatic. Într-un scenariu cu emisii moderate, 191 de situri vor fi în pericol de inundare, iar în cazul unor emisii mai mari vor fi afectate până la 198 de zone.
Siturile amenințate includ Sabratha, un fost oraș roman din Libia, în care există un teatru spectaculos în aer liber, pe care grupul Beatles îl considera locul potrivit pentru ultimul lor concert, și insula Kunta Kinteh din Gambia, pe care există rămășițele unui fort folosit de negustorii britanici de sclavi.
În plus, într-un scenariu cu emisii mari, până la 44% din suprafața zonei Curral Velho din Capul Verde ar putea fi expusă la inundații până în anul 2100.
„Deși soluțiile evidente sunt „strategiile dure de protecție”, precum ziduri de beton, acestea ar putea să nu fie cea mai bună abordare. În unele cazuri, o tactică mai bună ar fi „protecțiile hibride”, care se bazează pe fauna sălbatică, deci doar pe restabilirea ecologiei mai largi a zonei, refacerea mlaștinilor sărate, a ierburilor marine și a mangrovelor. De asemenea, zonele tampon din jurul siturilor de patrimoniu sunt o opțiune. Poate că nu este posibil să protejăm toate zonele dar este esențial să încercăm. Cred că există soluții la schimbările climatice dacă gândim și muncim suficient de mult”, a declarat Simpson.
