Acasă Planeta Pământ EFECTUL ÎMPERECHERII SOMONILOR SĂLBATICI CU CEI DE CULTURĂ

EFECTUL ÎMPERECHERII SOMONILOR SĂLBATICI CU CEI DE CULTURĂ

79
0
(c) Marius Dobilas/Shutterstock

Atunci când somonul sălbatic de Atlantic se împerechează cu somoni de crescătorie scăpați, descendenții lor cresc mai repede și se maturizează la o vârstă mai fragedă, subminând capacitatea speciei de a supraviețui și de a se reproduce în mediul său natural.

Se preconizează că, în următoarele decenii, acvacultura va satisface cea mai mare parte a cererii suplimentare de pește la nivel mondial. Creșterea peștilor poate avea efecte negative asupra populațiilor sălbatice în diferite moduri, acestea variind de la contaminare genetică la boli. Totuși, cea mai mare parte a informațiilor cu privire aceste pericole a fost obținută din experimente în laboratoare și în medii controlate.

Pentru a-și face o idee mai bună asupra modului în care răspândirea genelor somonului de crescătorie afectează peștii sălbatici, Geir Bolstad și colegii acestuia din cadrul Institutului Norvegian de Cercetare a Naturii din Trondheim au colectat o serie de solzi de la 7000 de somoni adulți din 105 râuri din Norvegia. Țara este cel mai mare producător de pește de crescătorie din lume. Echipa a analizat efectele ascendenței genetice a peștilor de crescătorie asupra ritmului lor de dezvoltare.

Cea mai mare schimbare a apărut într-un stadiu incipient al vieții, adică atunci când peștii de apă dulce se adaptează la apa sărată înainte de a se îndrepta către mare, un proces cunoscut sub numele de smolting. În medie, în cazul somonului de crescătorie, acest fenomen are loc mult mai devreme.

Ulterior, acești somoni s-au maturizat și mai rapid și s-au reîntors în apa dulce pentru a depune ouă mult mai curând. Rezultatul a fost acela că femelele de crescătorie au ajuns la maturitate cu 0,29 ani mai devreme decât cei sălbatici, iar masculii cu 0,43 ani.

Ritmul de viață mai alert, venit pe fondul contaminării genetice, este o veste proastă, deoarece acesta este legat de o întreagă suită de trăsături care fac ca somonul să se adapteze mai puțin la mediul lor. În urma studiilor s-a descoperit faptul că descendenții somonilor de crescătorie au mai puține șanse de a supraviețui în sălbăticie, în parte pentru că sunt mai sensibili la prădători.

Bolstad a declarat faptul că atâta timp cât fluxul de gene va continua, „cifrele populației se vor diminua, deoarece peștii nu se vor mai putea adapta la mediu”.

Imaginea de ansamblu maschează o constatare izbitoare, și anume că impactul genelor peștilor de crescătorie variază drastic între populațiile de somon. De exemplu, în acele comunități în care selecția naturală a produs deja pești cu dezvoltare extrem de rapidă, introducerea genelor de pești de crescătorie a acționat de fapt ca o frână, și nu ca un accelerator.

„Diferențele sugerează faptul că eforturile de conservare pentru limitarea impactului genelor peștilor de crescătorie ar trebui direcționate mai degrabă la nivel local decât la nivel național. În ceea ce privește impactul introgresiunii genelor de crescătorie, aceste fenomen este ceva ce nu am văzut până acum”, a declarat David Murray din cadrul Universității East Anglia din Norwich, Marea Britanie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.