Timp de zeci de ani, cercetătorii au încercat să afle cauzele extincției în masă de la sfârșitul Permianului, cel mai devastator eveniment de extincție din istoria planetei. Deși opinia predominantă este aceea că încălzirea globală a jucat un rol important, în prezent, au fost descoperite dovezi ale faptului că încălzirea a fost precedată de o iarnă vulcanică (o perioadă lungă de frig la nivel global, produsă de activitatea vulcanică, care ar fi destabilizat ecosistemele).
În urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani, în timpul extincției de la sfârșitul Permianului, viața de pe Pământ s-a apropiat periculos de un colaps. Într-o clipită geologică, aproximativ 85% dintre speciile de pe planetă au dispărut. Cercetătorii sunt de părere că acest lucru a început atunci când lava produsă în urma unor erupții, care au pompat o cantitate suficient de mare de dioxid de carbon și metan în atmosferă pentru a crește temperatura globală și a elimina oxigenul din oceane, s-a revărsat în zona care este, în prezent, Siberia.
În prezent, în urma unui studiu, s-a sugerata faptul că așa-numitele capcane siberiene nu sunt singurele erupții vinovate de extincție.
„În sudul Chinei, există niveluri neobișnuite de cupru și mercur încorporate în straturile de cenușă apărute înainte de extincția în masă. De asemenea, straturile de cenușă sunt bogate în sulf, ceea ce sugerează faptul că în regiune a existat un vulcanism exploziv”, a declarat Michael Rampino din cadrul Universității din New York, unul dintre autorii studiului.
Aceste erupții explozive, care sunt distincte față de erupțiile neexplozive siberiene, au fost suficient de catastrofale încât norul de cenușă produs a marcat începutul a ceea ce Rampino numește „iarnă vulcanică”, o perioadă de răcire globală rapidă, despre care cercetătorii cred că a precedat încălzirea cauzată de capcanele siberiene.
„Aceste erupții ar fi putut crea efecte globale asupra climei, deoarece materialul produs de acestea ar fi fost transportat în jurul globului de vânturile stratosferice”, a declarat Rampino.
De asemenea, cercetătorii au descoperit faptul că norii de cenușă se corelează cu extincții mari, locale, ale vieții de pe uscat, sugerându-se că erupțiile explozive au fost suficient de mari pentru a avea un impact sever asupra biosferei.
Dacă această concluzie este corectă, ea sugerează faptul că extincția de la sfârșitul Permianului ar fi putut fi cauzată de activitatea geologică. „Este posibil ca organismele să fi fost ucise de o perioadă de răcire rapidă urmată de o perioadă de încălzire lentă”, a declarat Rampino.
