Cea mai slabă supernovă descoperită vreodată a fost observată într-o galaxie aflată la aproximativ 88 de milioane de ani lumină distanță. Aceasta este atât de slabă încât nu pare să se potrivească cu modelele existente, produse pentru a explica cele mai slabe supernove.
Viraj Karambelkar și colegii săi, din cadrul Institutului de Tehnologie din California, au descoperit explozia cosmică, numită SN 2021fcg, folosind sistemul de observare Zwicky Transient Facility din California. La apogeul său, acesta a emis de aproximativ trei ori mai puțină strălucire decât deținătoarea recordului anterior pentru cea mai slabă supernovă.
„Este de cel puțin 100 de ori mai slabă decât o supernovă normală de acest tip. Chiar dacă aceasta este slabă pentru o supernovă normală, este totuși de 10 milioane de ori mai strălucitoare decât soarele”, a declarat Karambelkar.
În general, acest tip de supernovă, numită tip Ia, apare în sistemele stelare binare, în care o pitică albă atrage treptat materia din steaua ei însoțitoare, până când devine prea masivă pentru a se susține, moment în care explodează. Cu toate acestea, SN 2021fcg este prea slabă pentru a se fi format prin acest mecanism.
Există două modele care ar putea explica întunecarea acesteia. Primul, care a fost propus pentru alte supernove neobișnuit de slabe, este acela că un anumit tip de pitică albă ar putea să se aprindă parțial, eliberând o parte din plasma sa fără să explodeze complet. Cu toate acestea, acest proces este de așteptat să creeze explozii de aproximativ trei ori mai strălucitoare decât supernova de față. Celălalt model implică o pitică albă cu un miez format din carbon și oxigen, care intră în coliziune cu o altă pitică albă, care are un nucleu format din oxigen și neon. Totuși, aceste pot provoca explozii de aproximativ trei ori mai slabe decât noua supernovă.
„SN 2021fcg rămâne între acestea două, din punct de vedere al intensității luminii. Astfel, rămâne de văzut dacă putem obține vreunul dintre aceste modele să se potrivească cu această explozie. Ne-am străduit deja să explicăm intensitățile acestor supernove, iar acum avem una care este și mai slabă decât cele precedente, așa că va fi o problemă. Vom avea nevoie de mai multe observații ale supernovelor slabe și de modele mai detaliate pentru a rezolva problema”, a declarat Karambelkar.
