În anul 2005, nava spațială Cassini a companiei NASA a detectat dovezi ale unor nori de apă înghețată, care au provenit de pe unul dintre sateliții planetei Saturn, denumit Enceladus. În imaginile realizate apar dovezi clare ale faptului că gheața provenea din regiunea polului sud al satelitului. Studii ulterioare au sugerat faptul că această gheață provine dintr-un ocean subteran, situat sub o crustă înghețată. Acesta ar putea avea condițiile potrivite pentru dezvoltarea formelor de viață.
Din cauza faptului că nu dispunea de instrumentele necesare, nava Cassini nu a putut analiza gheața respectivă. Așadar, Richard Mathies și echipa sa din cadrul Universității din California, Berkeley au efectuat o serie de experimente pentru a vedea dacă o misiune viitoare ar putea realiza analizele necesare. Prin proiectarea unor particule de gheață, cu ajutorul unui pistol cu gaz și orientat către o folie de metal, la viteze de până la câțiva kilometri pe secundă, echipa a simulat modul în care o navă spațială ar putea capta materialul.
În urma experimentelor lor s-a arătat faptul că, chiar și la viteze de până la 3 kilometri pe secundă, o navă spațială ar putea captura suficient material pentru ca acesta să fie studiat la bord cu scopul de a identifica dovezi ale vieții, precum aminoacizi sau zaharuri. „Moleculele organice supraviețuiesc în urma acestor tipuri de impacturi”, a declarat Mathies.
Pentru a preleva probe, o navă care orbitează în jurul lui Saturn ar putea călători la viteze mai mici de 3 kilometri pe secundă în timpul zborului pe lângă Enceladus. Dacă nava ar orbita în jurul satelitului, viteza ar putea fi de doar 200 de metri pe secundă, acest lucru făcând captarea eșantioanelor și mai eficientă.
În prezent, nu este planificată nicio misiune către Enceladus. Totuși, Mathies și echipa sa speră ca descoperirile să poată declanșa planificarea uneia. „Enceladus prezintă o oportunitate remarcabilă”, a declarat acesta.
