Kakapo, papagalul originar din Noua Zeelandă, este una dintre cele mai amenințate păsări din lume. În anul 1995 mai rămăseseră doar 51 de papagali kakapo, 50 dintre aceștia fiind izolați pe mica insulă Stewart. Cel de-al 51-lea, un mascul singur numit Richard Henry, este ultima pasăre rămasă pe continent.
Datorită eforturilor recente de conservare, aceste cifre au crescut înapoi până la aproximativ 200, dar specia rămâne încă pe cale de dispariție.
În urma unei colaborări realizate între cercetătorii cu sediile în Noua Zeelandă și Suedia s-a constatat faptul că nu este totul pierdut pentru pasărea excentrică. Analiza genetică desfășurată de echipa de cercetători arată că, în ciuda numărului mic de gene și a izolării acestora, kakapo au pierdut mai multe mutații potențial dăunătoare decât au acumulat, așa cum sugera teoriile anterioare.
„Chiar dacă kakapo este una dintre cele mai predispuse păsări de a ajunge extincte dintre toate speciile de păsări din lume, are mult mai puține mutații dăunătoare decât ne așteptam. Datele noastre arată că populația supraviețuitoare de pe Insula Stewart a fost izolată timp de aproximativ 10.000 de ani și că în acest timp, mutațiile dăunătoare au fost eliminate prin selecție naturală, într-un proces numit „purjare” și că reproducerea ar fi putut să o faciliteze”, a declarat dr. Nicolas Dussex, cercetător în cadrul Centrului pentru Paleogenetică și Universității din Stockholm.
Pentru a face această descoperirea, echipa a efectuat prima analiză detaliată a 49 de genomi kakapo – 35 preluați de la păsări vii de pe insula Stewart și 14 din populația continentală dispărută funcțional.
Cercetătorii susțin faptul că, pe lângă indicarea faptului că imaginea de ansamblu ar putea să nu fie atât de sumbră cum se credea cândva pentru kakapo, studiul ar putea fi folosit și pentru a identifica cele mai potrivite păsări pentru reproducerea viitoarelor populații.
De exemplu, s-a descoperit că Richard Henry, singurul kakapo mascul supraviețuitor de pe continent, avea mutații mai dăunătoare decât păsările de pe Insula Stewart. Cu toate acestea, în ciuda acestui fapt, acesta se poate dovedi a fi cel mai bun candidat, datorită faptului că este genetic diferit de celelalte păsări.
„Deși specia este încă pe cale de dispariție, acest rezultat este încurajator, deoarece arată că un număr mare de defecte genetice s-au pierdut de-a lungul timpului și că reproducerea ridicată nu poate însemna neapărat că specia este condamnată la dispariție. Ne oferă astfel o oarecare speranță pentru supraviețuirea pe termen lung a kakapo, precum și a altor specii cu o istorie similară a populației”, a declarat Dussex.
Echipa intenționează acum să investigheze genomul altor mamifere și păsări extrem de înnăscute, pentru a determina dacă kakapo este un caz special.
