Peste tot în lume, populația insectelor se află în declin. Utilizarea intensivă a pesticidelor, apariția noilor boli, distrugerea habitatelor și schimbările climatice contribuie la acest declin. Cercetătorii descoperă din ce în ce mai mult că există un alt impact al activităților noastre de zi cu zi, care este la fel de important: poluarea cu metale grele.
Aceste substanțe sunt oriunde în jurul nostru. Ele sunt prezente în mod natural în scoarța Pământului și sunt eliberate la niveluri scăzute prin degradarea stâncii și a activității vulcanice. Dar acest lucru obține un impuls semnificativ din activitatea umană. Oamenii poluează atmosfera cu metale în diferite moduri, de la praful care provine de la frânele vehiculului până la arderea combustibililor fosili pentru energie și transport. Toate acestea ridică concentrațiile peste nivelurile naturale. Și odată ce particulele metalice sunt eliberate, acestea rămân în atmosferă timp de milenii.
În timp ce unii dintre compușii acestor metale sunt esențiali pentru organismele vii, cei mai mulți dintre aceștia sunt foarte toxici, chiar și la concentrații scăzute. Există linii directoare internaționale menite să protejeze oamenii de o astfel de poluare, dar se pare că nu sunt suficient de puternice pentru a face același lucru pentru insecte.
În lucrările recente, s-a studiat literatura științifică din ultimii 45 de ani care a analizat cele mai monitorizate metale: arsenic, cadmiu, mercur și plumb. Din această analiză, cercetătorii au identificat concentrațiile care sunt dăunătoare pentru nevertebratele terestre, dintre care majoritatea sunt insecte. Ulterior, cercetătorii au comparat datele respective cu pragurile pentru metalele recomandate de organismele internaționale de reglementare, pentru alimente, apă și sol.
Deși cantitățile acestora în mediu ar trebui să fie sub limite „sigure pentru oameni”, în aproape jumătate dintre studii, nivelurile în condiții naturale au depășit aceste cifre. Nu este deloc surprinzător că la aceste concentrații, metalele au ucis aproape întotdeauna nevertebratele. Mai alarmant este faptul că, 90% dintre studiile care investighează nivelurile de metal în limite „sigure pentru oameni” au raportat efecte dăunătoare asupra insectelor.
Mai mult, deși este clar că animalele sunt afectate de contaminarea cu metale, există doar o imagine parțială a cazurilor, deoarece studiile se concentrează asupra speciilor santinelă, cum ar fi molii și albine. Acestea sunt utilizate cu preponderență în studii pentru că sunt folosite pentru a oferi o idee despre posibilul rău provocat oamenilor și organismelor favorizate în multe studii de laborator, cum ar fi Drosophila. Deși ne așteptăm ca acestea să reflecte un model larg, ele reprezintă doar o mică parte din biodiversitatea insectelor, care este de departe cea mai abundentă dintre animalele terestre de pe planetă. O înțelegere mai profundă este esențială pentru a găsi cele mai bune soluții posibile pentru a atenua aceste efecte.
În timp ce multe inițiative locale, din ultimii 40 de ani, au colaborat și desfășurat activități pentru reducerea emisiilor unor poluanți metalici specifici și a unor surse de emisii, poluarea metalică a mediului la nivel global este încă ridicată. De exemplu, plumbul, care a început să fie interzis în conținutul benzinei în anii 1980, dar rămâne la o concentrație ridicată în mediu, din cauza procesării minereului, metalelor și a utilizării benzinei de aviație cu plumb.
Am putea reduce efectiv emisiile de metale din prezent prin reducerea dramatică a utilizării combustibililor fosili, a vehiculelor pe benzină și a pesticidelor pe bază de metale, care reprezintă toate modalități sensibile de a ne proteja mediul.
De asemenea, politicienii și oamenii de știință trebuie să regândească orientările cu privire la ce este un nivel sigur de poluare cu metale, pentru a ține cont de speciile neumane. Acest tip de schimbare a gândirii a fost realizat în urmă cu câțiva ani pentru utilizarea pe scară largă a pesticidelor dăunătoare în agricultura intensivă în multe părți ale lumii.
Poluarea cu metale încă reprezintă o amenințare subapreciată. Contribuția sa potențială la scăderea uriașă a biodiversității insectelor, numită de unii „insectageddon”, nu a fost recunoscută în planurile recente de conservare, cum ar fi propunerea pentru o politică agricolă comună mai durabilă a Uniunii Europene.
