Tratatul de protejare a stratului de ozon poate avea avantajul de a preveni încălzirea climei globale cu 1°C peste temperatura din perioada pre-industrială de încălzire, prin protecția pe care o oferă plantelor.
Protocolul de la Montreal, stabilit în anul 1987, a interzis producerea de clorofluorocarburi (CFC) care distrugeau ozonul, în scopul de a opri creșterea nivelului radiației ultraviolete din atmosfera Pământului și care amenință sănătatea oamenilor și a ecosistemelor. După protocolul respectiv, „gaura” din ozon a început să se recupereze și se așteaptă să fie închisă până în anii 2060. Protocolul a fost descris anterior ca fiind „probabil cel mai reușit acord internațional de mediu” de către Kofi Annan, fost secretar general al ONU.
În prezent, oamenii de știință au dezvăluit un nou mod în care măsurile respective ne-ar fi putut ajuta să încetinim și schimbările climatice. Cercetările anterioare au analizat impactul tratatului asupra cazurilor evitate de cancer de piele și, de asemenea, asupra încălzirii reduse, datorită faptului că CFC-urile sunt gaze cu efect de seră puternice. Paul Young și colegii săi, din cadrul Universității Lancaster din Marea Britanie, sunt primii cercetători care explorează efectele globale asupra plantelor, în lipsa de CFC-uri și schimbarea rezultată a radiațiilor UV.
Aceștia au realizat modelări virtuale pentru caracteristicile vitoare al ozonului, climei, nivelurilor UV și vegetație, cu și fără protocolul de la Montreal, luând în considerare experimentele anterioare cu privire la modul în care UV afectează plantele. Ei au descoperit că, dacă nu ar fi existat un tratat, nivelul UV-ul suplimentar care ar fi ajuns la suprafața Pământului ar fi perturbat creșterea plantelor atât de mult încât ar fi existat între 325 și 690 de miliarde de tone mai puțin carbon stocat în plante și sol, până la sfârșitul secolului trecut. Fără această stocare a carbonului, lumea s-ar fi încălzit cu încă 0,5 până la 1°C, până în anul 2100.
„Protocolul de la Montreal, precum și protejarea stratului de ozon, este un tratat climatic extrem de reușit. Și nu doar pentru că CFC-urile sunt gaze cu efect de seră, ci chiar a oprit intrarea CO2 suplimentar în atmosferă”, spune Young.
Cu toate acestea, Martyn Chipperfield din cadrul Universității din Leeds, Marea Britanie, susține că cercetarea folosește unele simulări și numere ipotetice. Acestea presupun că, prin utilizarea necontrolată a CFC-urilor, am avea un strat de ozon mai subțire la nivel global, pe tot parcursul anului.
Young admite că nivelul exact de carbon care se așteaptă să fie stocat de plante poate fi ușor diferită de estimarea echipei, deoarece nu se știe cum ar răspunde fiecare specie de plante la UV-ul suplimentar, dar susține că cifrele sunt un ordin de mărime ușor de susținut . „Suntem cu siguranță încrezători că este un efect negativ”, a declarat acesta.
În ciuda protocolului care protejează plantele și care probabil ajută la încetinirea încălzirii, Young nu crede că putem lua victoria sa ca un motiv pentru a crede că Acordul de la Paris privind schimbările climatice va reuși. „Problema gazelor cu efect de seră este mult mai învăluită în tot ceea ce facem. Deci nu sunt multe lecții transferabile”, a declarat acesta.
