Te-ai întrebat vreodată dacă cineva monitorizează toate traiectoriile sateliților din spațiu? Începând cu anul 1976, corpul de reglementare pentru obiectele trimise în spațiu este reprezentat de SUA. Responsabilitatea pentru menținerea unui registru de obiecte și pentru orice lansări planificate suficient de separate revine Oficiului Națiunilor Unite pentru Afaceri Spațiale.
Până în prezent, peste 86% dintre toți sateliții, sondele, navele terestre și spațiale cu echipaj lansate pe orbita Pământului sau în afara acesteia au fost înregistrate de SUA. În mare parte, până în anul 1976, aceștia nu au fost consemnați.
Cele mai recente cifre arată că există aproximativ 6.250 de sateliți pe orbita Pământului, dintre care aproape 3.900 încă funcționează. Însă, mediul spațial al Pământului este populat cu încă 28.210 bucăți de „deșeuri spațiale” și până la 129 de milioane de fragmente mai mici care nu pot fi urmărite. Un astfel de material este monitorizat optic sau cu un radar de diverse agenții, adesea de către membrii Comitetului de Coordonare Inter-agenții a Deșeurilor Spațiale.
Chiar și așa, operatorilor de sateliți le este din ce în ce mai greu să evite posibile coliziuni catastrofale. În anul 2009, sateliții Iridium 33 și Kosmos 2251 s-au ciocnit deasupra Siberiei, iar cea mai recentă evitare la limită a unei coliziuni a avut loc pe data de 9 aprilie 2021, când un satelit meteorologic american a trecut la aproximativ 21 de metri distanță de o parte a unei rachete sovietice, lansate în anul 1971.
În plus, unii experți avertizează că o „masă critică” de resturi spațiale ar putea fi la doar câteva decenii depărtare. Aceasta este partea unde o coliziune majoră are ca rezultat o reacție în lanț necontrolabilă.
Deși ar putea fi posibilă colectarea sau distrugerea deșeurilor spațiale, pare că o formă de „control a traficului spațial” ar fi necesară în viitor – iar viitorii sateliți vor include sisteme automate de evitare a coliziunilor.
