Lanțurile montane pot crea deșerturi, împiedicând aerul umed să ajungă în anumite zone. Cunoscut ca efectul „umbră de ploaie”, acest fenomen a jucat un rol important în formarea multor peisaje aride, inclusiv a deșerturilor Mojave, Gobi și Atacama.
1. Evaporarea
Încălzită de Soare, apa se evaporă din oceane și din alte zone cu apă, intrând în atmosferă sub formă de vapori de apă, formând nori. Acest aer cald și umed este condus în interiorul continentelor de vânturi.
2. Curenții verticali
Dacă vântul puternic trece printr-o zonă montană, aerul cald și umed este forțat în sus. Pe măsură ce crește, aerul se extinde și se răcește. Deoarece aerul mai rece nu poate transporta la fel de multă umiditate, apa se condensează, căzând sub formă de ploaie sau zăpadă. Acest lucru este cunoscut sub numele de precipitații orografice și, de obicei, susține vegetația luxuriantă pe partea muntelui unde se găsește vântul ascendent.
3.Coborârea aerului cald
Lipsit de umezeală, aerul rece și uscat trece către cealaltă parte a lanțului muntos, încălzindu-se din nou în timp ce coboară. Pe această parte a zonei lanțului muntos, lipsa de umiditate împiedică formarea norilor, creând o zonă uscată numită în mod obișnuit o „umbră de ploaie”.
4. Umiditatea scăzută
O regiune este clasificată oficial ca fiind deșert atunci când precipitațiile sunt sub 250 mm pe an. Fără vegetație, orice sol sau materie organică este măturată de vânturi, lăsând adesea în urmă nisip și roci. Umiditatea scăzută înseamnă, de asemenea, că poate deveni extrem de cald atunci când Soarele strălucește, dar foarte frig noaptea.
