Încă din anul 2006, psihologii din cadrul Universității Notre Dame din Indiana investighează ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „efectul ușii”. În cadrul unui studiu, aceștia au folosit o configurație de realitate virtuală pentru a arăta faptul că memoria voluntarilor implicați în ceea ce privește obiectele dintr-o cameră a fost diminuată odată ce aceștia au trecut dintr-o cameră în alta.
Cercetătorii propun o explicație formată din 3 părți: amintirile noastre sunt împărțite în episoade; ne este mai dificil să ne amintim informații din episoade anterioare; și, în mod critic, atunci când trecem printr-o ușă, se creează un nou episod sau „granița evenimentului” (făcând astfel mai dificilă reamintirea scopului nostru, care a fost stocat în episodul anterior de memorie).
Cu toate acestea, în anul 2021, o echipă din cadrul Universității din Queensland a descoperit faptul că trecerea prin ușile care uneau camere identice nu a avut un impact major asupra memoriei. Este posibil ca acest lucru să se fi datorat faptului că nu a existat suficient context modificat pentru a crea o graniță semnificativă a evenimentelor. Atunci când oamenii de știință au distras atenția voluntarilor cu o sarcină secundară simultană, ușile dintre camerele identice au afectat memoria acestora.
Echipa din Queensland a declarat faptul că acest efect are loc mai ales atunci când suntem distrași, astfel încât atunci când ajungem într-o cameră, uităm pentru ce am venit. De asemenea, aceștia sugerează faptul că efectul ușii este mai probabil să apară atunci când există o schimbare semnificativă în context (de exemplu, dacă o persoană trece din sufragerie în curte).
