Potrivit unui studiu ce a implicat analiza rămășițelor umane din urmă cu aproximativ 3.000 de ani din deșertul Atacama, adică din perioada când vânătorii-culegători de pe coastă s-au instalat în acea zonă pentru a începe să practice agricultura, s-a determinat faptul că violența dintre ei a devenit foarte aprigă, aceștia având adesea intenția de a ucide.
Vivian Standen și colegii acesteia din cadrul Universității Tarapacá din Chile au studiat semnele de violență observate în cadrul rămășițelor a 194 de adulți îngropați în urmă cu 2.800 și 1.400 de ani, într-o vale deșertică din nordul Chile.
Echipa a descoperit faptul că 40 de persoane au fost supuse unor niveluri brutale de violență, 20 dintre acestea decedând din cauza rănilor suferite.
Unele corpuri încă prezentau țesut moale, conservat de mediul arid al deșertului, care oferea o perspectivă asupra rănilor care, în absența acestuia nu ar fi putut fi identificate. Spre exemplu, o femeie părea să fi suferit un atac chinuitor și bizar, pielea bărbiei fiind întinsă pentru a-i acoperi gura, iar buza de sus fiind întinsă pentru a-i acoperi nările.
„Tatuajele distincte și analiza izotopilor de stronțiu din dinți (care pot dezvălui informații cu privire la zona în care locuiau oamenii, deoarece raportul dintre diferiți izotopi se modifică în funcție de alimentație) au indicat faptul că este posibil ca femeia să fi fost originară din sudul Peru”, a declarat Standen.
Cu toate acestea, toate celelalte persoane din grupul supus violenței erau din acea zonă. Trei persoane au fost dezbrăcate și îngropate fără ofrande funerare obișnuite, iar craniile lor au fost spulberate, probabil de un buzdugan de piatră. Analizele de stronțiu au indicat faptul că alimentația acestora a fost reprezentată majoritar de fructe de mare, sugerându-se faptul că ele erau vânători-culegători de pe coasta din apropiere care au fost atacați de fermieri.
Cea mai mare parte a violenței s-a produs atunci când a început cultivarea de plante în regiune, adică înainte de formarea comunităților agricole.
În cadrul unui studiu anterior realizat de Standen, care a analizat violența vânătorilor-culegători de pe coastă în aceeași zonă, dar înainte de începerea agriculturii, s-a descoperit faptul că din 34 de cadavre care prezentau semne de violență au existat doar trei decese.
„Ne așteptam ca nivelul de violență să crească odată cu apariția horticulturii. Existând un număr mai mare de indivizi care trăiesc o viață complet sedentară în preajma unui număr mic de terenuri agricole și cu un aport redus de apă, probabil că a crescut concurența”, a declarat Standen.
„Această regiune este unul dintre cele mai uscate deșerturi din lume. Așadar în acea zonă există foarte puține surse de apă potabilă și terenuri fertile. Toate dovezile, indiferent dacă sunt scheletice, de artă rupestră, izotopice sau de armament, indică aceeași concluzie: localnicii luptau pentru resursele limitate, ceea ce este o trăsătură umană obișnuită observată de-a lungul istoriei”, a declarat Tom Dillehay din cadrul Universității Vanderbilt din Nashville, Tennessee.
