În întreaga lume, pădurile sunt tăiate pentru a putea crea terenuri în vederea cultivării de soia bogată în proteine, utilizată pentru hrănirea animalelor. Conform unei analize, utilizarea energiei solare pentru a transforma dioxidul de carbon în substanțe chimice ar putea permite producerea unui număr de proteine echivalent cu cel obținut în prezent din culturile de bază, inclusiv soia, folosind doar o zecime din terenurile cultivate.
„Acest lucru ar putea avea un impact benefic asupra mediului. Spre exemplu, dacă în Amazon există o suprafață de 10 kilometri pătrați pe care sunt cultivate boabe de soia, am putea monta, spre exemplu, panouri solare pe o suprafață de un kilometru pătrat și i-am putea împăduri pe ceilalți nouă”, a declarat Dorian Leger din cadrul Institutul de Fiziologie Moleculară a Plantelor „Max Planck” din Germania.
Ideea „hranei din aer” este de a folosi energia regenerabilă pentru a capta carbonul direct din aer și pentru a-l transforma într-un compus simplu, precum formiatul, care poate fi consumat de bacterii. Mai multe companii încearcă să comercializeze alimente create prin intermediul aerului. De exemplu, compania Solar Foods din Finlanda își propune să construiască o fabrică demonstrativă până în anul 2023.
Unele dintre procesele implicate sunt deja stabilite. O companie numită Calysta produce deja furaje pentru animale, fabricate din bacterii hrănite cu metan. Totuși, în acest caz, metanul este derivat din surse fosile.
Deși, în prezent, toate tehnologiile necesare există, în rândul cercetătorilor are loc o dezbatere continuă cu privire la modul în care s-ar putea compara această procedură cu agricultura convențională din punct de vedere al randamentelor și a terenurilor utilizate. Așadar, Leger și colegii săi au efectuat cea mai detaliată analiză până în prezent.
De exemplu, în timp ce panourile solare pot transforma 20% din energia luminii în electricitate, în practică, fermele solare tind să capteze doar 5% din energia disponibilă, deoarece terenul nu este acoperit în întregime de panouri solare. Pentru agricultura convențională a culturilor, inclusiv soia, trestia de zahăr, orezul și grâul, echipa a folosit date cu privire la randamentele medii din 180 de țări, din perioada anilor 2017-2019.
Concluzia echipei de cercetători este că, la o suprafață de teren dată, ar putea fi produse alimente care să conțină o cantitate de proteine de 10 ori mai mare, în comparație cu producția de soia. Soia este cultura de bază cu cea mai mare cantitate de proteine și este utilizată pe scară largă sub formă de hrană pentru animale. În locuri precum Amazonul, suprafețele de teren defrișate sunt din ce în ce mai mari, pentru a face loc fermelor de soia și de bovine, acest lucru afectând viața sălbatică și eliberând dioxid de carbon în atmosferă. De asemenea, creșterea culturilor bioenergetice sporește cererea de terenuri și, astfel, determină pierderea habitatelor naturale.
În cadrul studiul s-a concluzionat faptul că pe o suprafață de teren dată, procesul ar putea produce și alimente cu o valoare calorică de cel puțin 2 ori mai mare decât cea a culturilor precum porumbul, grâul și orezul.
De obicei, culturile de bază transformă mai puțin de 1% din energia solară în biomasă recoltată. Numeroasele motive pentru care se întâmplă acest lucru includ faptul că plantele valorifică un spectru solar mai îngust. Existând riscul de a fi afectate de excesul de lumină, plantele trebuie să echilibreze captarea dioxidului de carbon cu pierderile de apă. Mai mult, doar o mică parte din majoritatea plantelor de cultură este comestibilă, iar majoritatea nu cresc iarna.
„Pe măsură ce tehnologiile se îmbunătățesc, producția de alimente folosind doar aerul s-ar putea îmbunătăți și mai mult”, a declarat Leger.
