Oamenii din Olanda care călătoresc în străinătate contribuie, fără să-și dea seama, la creșterea rezistenței la antibiotice prin preluarea, în timpul călătoriei, a bacteriilor intestinale care conțin gene de rezistență la medicamente. Este probabil ca același lucru să fie valabil și pentru persoanele din alte țări care călătoresc în țări cu o prevalență ridicată a bacteriilor rezistente.
John Penders și colegii săi din cadrul Universității Maastricht din Olanda au prelevat probe fecale de la 190 de călători olandezi, înainte și după excursii care au avut loc în țări din Asia de Sud-Est, Asia de Sud, Africa de Nord și Africa de Est, și au analizat bacteriile din probe.
Echipa de cercetători a constatat faptul că acești călători s-au întors cu microbiomi intestinali care conțin bacterii cu mai multe gene variate pentru rezistența la antibiotice decât atunci când au plecat.
„Știm că rezistența antimicrobiană este o problemă globală, dar știm, de asemenea, că populația anumitor țări au o prevalență mult mai mare decât altele”, a declarat Penders.
Johan Bengtsson-Palme din cadrul Universității din Göteborg, Suedia, a efectuat un studiu similar, dar la o scară mai mică, în urmă cu șase ani. „Impresia mea a fost că există câteva gene de rezistență care circulă foarte mult. Acest studiu arată că nu este deloc așa. Există un întreg arsenal de diferite tipuri de rezistențe pe care le poți contracta în timpul călătoriei”, a declarat acesta.
Prezența acestor gene de rezistență nu reprezintă o amenințare directă pentru călători atât timp cât sunt sănătoși. Devine o problemă numai dacă contractează o infecție care devine dificil de tratat sau dacă intră în contact cu oameni foarte bolnavi și răspândesc genele rezistente.
„Cu cât microbiomii rămân mai mult în acea stare, în care au dobândit gene de rezistență suplimentare, cu atât se pot răspândi mult mai rapid”, a declarat Bram van Bunnik din cadrul Universității din Edinburgh, Marea Britanie.
