Potrivit unor noi cercetări, persoanele nevăzătoare sunt capabile să îndeplinească mai bine diverse sarcini practice și să se deplaseze cu ajutorul ecolocației.
Ecolocația are loc atunci când un animal emite un sunet care se lovește de obiectele din mediu și care se întoarce către emițător sub formă de ecouri, oferindu-i informații cu privire la spațiul înconjurător.
În timp ce tehnica este utilizată de către balene și lilieci, unii oameni nevăzători folosesc ecolocația bazată pe clicuri pentru a analiza spațiile și pentru a-și îmbunătăți abilitățile de navigare.
Lore Thaler și colegii acestuia din cadrul Universității Durham din Marea Britanie au analizat factorii care determină modul în care oamenii învață această abilitate.
Pe parcursul unui program de formare de 10 săptămâni, echipa a investigat modul în care nivelul de viziune și vârsta afectează învățarea ecolocației bazate pe clicuri și modul în care învățarea acestei abilități afectează viața de zi cu zi a persoanelor nevăzătoare.
O serie de participanți nevăzători și cu vedere normală, cu vârste cuprinse între 21 și 79 de ani, au participat la 20 de sesiuni de instruire de două până la trei ore pe parcursul perioadei de studiu.
De asemenea, participanții nevăzători au participat la un studiu ulterior de trei luni, care a evaluat efectele antrenamentului asupra vieții lor de zi cu zi.
Cercetătorii au descoperit faptul că ambele grupuri și-au îmbunătățit considerabil aptitudinile, în unele cazuri, unele persoane având rezultate foarte similare cu experții în ecolocație.
În cadrul sondajului care a avut loc după terminarea cursului, toți participanții nevăzători au raportat o mobilitate îmbunătățită, iar 83% dintre aceștia au raportat o mai bună independență și bunăstare. Rezultatele au fost publicate în cadrul revistei PLoS One.
Rezultatele sugerează faptul că învățarea metodei de ecolocație bazată pe clicuri nu este puternic limitată de vârstă sau de nivelul vederii, iar acest lucru are implicații pozitive în ceea ce privește reabilitarea persoanelor care și-au pierdut vederea sau se află în stadiile incipiente ale pierderii progresive a vederii.
„Oamenii care au luat parte la studiul nostru au raportat faptul că instruirea în ecolocația bazată pe clicuri a avut un efect pozitiv asupra mobilității, independenței și bunăstării lor, atestând faptul că îmbunătățirile pe care le-am observat în laborator au fost transpuse în beneficii pozitive în viața lor de zi cu zi. Suntem foarte încântați de acest lucru și simțim că ar avea sens să oferim informații și instruire în ecolocația bazată pe clicuri persoanelor care ar putea avea o vedere funcțională bună, dar care se așteaptă să piardă vederea mai târziu în viață din cauza afecțiunilor degenerative oculare”, a declarat Thaler.
În prezent, ecolocația bazată pe clicuri nu este inclusă în antrenamentul pentru mobilitate și reabilitare a persoanelor nevăzătoare. Experții sunt de părere că există șansa ca unii oameni să fie reticenți în a utiliza această tehnică din cauza fricii de a fi judecați de persoanele din mediul înconjurător.
În ciuda acestui fapt, cercetătorii au declarat faptul rezultatele arată că persoanele care folosesc ecolocația sunt încrezători în utilizarea acesteia în situații sociale.
