Persoanele îngropate la cimitirul preistoric Jebel Sahaba din Sudan par să fi experimentat violență și traume în mai multe momente din timpul vieții lor. Descoperirea ar putea ajuta la înțelegerea comportamentului violent al strămoșilor înainte de perioada în care a apărut agricultura.
Având o vechime de aproximativ 13.400 de ani, Jebel Sahaba este unul dintre primele situri arheologice în cadrul căruia au fost observate semne ale conflictelor în masă. Violența dintre comunități pare să fi devenit mai frecventă odată ce oamenii s-au stabilit într-un singur loc, lucru care a început să se întâmple în urmă cu aproximativ 12.000 de ani. Totuși, dovezile violenței organizate în rândul mai multor comunități mobile, precum cele descoperite în Jebel Sahaba, sunt neobișnuite.
Rămășițele din acea zonă au fost exhumate în anii 1960 și, odată ce s-a descoperit faptul că 20 de schelete au suferit răni, s-a sugerat faptul că acestea aparțineau unor persoane care muriseră în timpul unui singur război.
Isabelle Crevecoeur și colegii acesteia din cadrul Universității din Bordeaux, Franța, au examinat rămășițele a 61 de persoane, inclusiv cele 20 aflate care aveau leziuni. Aceștia au identificat peste 100 de leziuni osoase vindecate și nevindecate care, anterior, erau nedocumentate. Acest lucru indică faptul că acești oameni pre-agricoli au supraviețuit mai multor cazuri de violență în timpul vieții lor.
„Știam că vom găsi niște leziuni suplimentare, dar, în acest caz, această analiză sistematică și foarte amănunțită a rămășițelor ne-a permis să adăugăm 21 de persoane la cele 20 care erau deja recunoscute ca având leziuni traumatice. Probabil că au existat atacuri deliberate, sporadice și recurente între diferite grupuri culturale în rândul acestor vânători-pescari-culegători”, a declarat Crevecoeur.
„Nu știm niciun alt cimitir care să dateze din acea vreme și care să aibă un număr atât de mare de oameni răniți și uciși. Această rată ridicată a conflictului este ceva unic”, a declarat Thomas Terberger din cadrul Universității din Göttingen, Germania.
Echipa de arheologi a constatat faptul că majoritatea leziunilor erau aveau urme de impact ale proiectilelor. În unele cazuri, încă mai existau bucăți de piatră încorporate în oasele bărbaților și femeilor. Aceste fragmente puteau proveni de la vârfurile săgeților sau sulițelor.
