Persoanele care suferă de depresie prezintă un număr mai mare de inflamații în corp decât cele care nu au această afecțiune. Totuși, nu este clar dacă acest lucru se datorează unor gene care indică o predispoziție pentru dezvoltarea depresiei sau pentru că depresia poate conduce la o serie de reacții, care să declanșeze apariția inflamațiilor.
Cathryn Lewis și colegii acesteia din cadrul Colegiului Regal din Londra au folosit datele colectate de către Biobanca Marii Britanii, care deține informații medicale și genetice cu privire la o jumătate de milion de persoane, pentru a investiga această legătură. Aceștia au comparat 26.894 de persoane care au fost diagnosticate cu depresie la un moment dat în viața lor cu 59.001 de persoane care nu au avut antecedente legate de această afecțiune.
Echipa a analizat probe de sânge, date genetice și răspunsuri la chestionarele de sănătate fizică și mentală și a constatat faptul că persoanele care au fost diagnosticate cu depresie aveau niveluri mai ridicate de proteină C reactivă (CRP) în sânge, un marker pentru prezența inflamației în organism. Acest lucru a fost valabil chiar și pentru unii participanți care au fost diagnosticați anterior cu depresie, dar care nu mai sufereau de această afecțiune atunci când li s-au prelevat probele de sânge.
În medie, pentru persoanele diagnosticate în trecut cu depresie, nivelurile CRP au fost de 2,4 mg/L (comparativ cu 2,1 mg/L în cazul celor fără depresie). În cazul a 21,2% dintre persoanele cu depresie, nivelurile CRP au fost mai mari de 3 mg/L.
„Există multe persoane care nu au fost diagnosticate cu depresie, dar care prezintă niveluri mai ridicate ale inflamației. Cu toate acestea, există în mod clar o asociere între cele două afecțiuni”, a declarat Lewis.
De asemenea, echipa a analizat indicele de masă corporală (IMC), fumatul, consumul de alcool și alte obiceiuri ale persoanelor și a constatat faptul că acești factori au contribuit doar parțial la creșterea inflamației, sugerându-se astfel că un alt factor, posibil genetic, era responsabil de apariția acestei afecțiuni.
Identificarea unei astfel de legături este dificilă, deoarece există multe influențe genetice asupra depresiei. „Am făcut progrese semnificative în identificarea componentei genetice a depresiei și a multor altor tulburări. Nu ne uităm doar la o singură genă sau la o singură mutație genetică, ci ne uităm la sute sau mii de mutații genetice din genom”, a declarat Lewis.
Cercetătorii au atribuit fiecărei persoane din studiu un scor, care a reprezentat riscul poligenic. Acesta a luat în calcul legăturile lor genetice cu depresia. După aceea, aceștia au verificat dacă persoanele cu scoruri mai ridicate, care prezentau un risc genetic pentru apariția depresiei mai mare, au avut, de asemenea, niveluri mai ridicate de CRP.
„Inițial, am găsit o legătură între cele două, dar după ce am luat în calcul și efectul fumatului și al IMC-ului asupra apariției inflamațiilor, aceasta nu a mai fost valabilă. Cunoaștem faptul că persoanele cu depresie au mai multe șanse de a se apuca de fumat decât persoanele care nu suferă de depresie. În plus, persoanele care suferă de această afecțiune au un indice de masă corporală mai mare decât persoanele care nu prezintă boala. Așadar, toți acești factori (inflamația, genetica depresiei, indicele de masă corporală și fumatul) sunt legați”, a declarat Lewis.
„În urma acestor analize, proteina C reactivă a fost asociată cu depresia. Aceasta este o constatare importantă. Cu toate acestea, nu s-a putut răspunde la o întrebare, mai exact cât de semnificativă din punct de vedere clinic este diferența de CRP între persoanele cu depresie și cele fără depresie”, a declarat Sherwood Brown din cadrul Centrul Medical de Sud-Vest al Universității din Texas.
