Acasă Spațiu și Astronomie FORMAREA PĂDURII AMAZONIENE

FORMAREA PĂDURII AMAZONIENE

161
0
(c) Science Photo Library

Pădurile tropicale din ziua de astăzi s-au format în urma impactului cauzat de către asteroidul care a condus la extincția dinozaurilor.

Înainte ca asteroidul să lovească peninsula Yucatán (în prezent Mexic), pădurile tropicale din America de Sud aveau o vegetație foarte diferită față de cea din prezent.

„Dacă te-ai întoarce în ziua dinaintea prăbușirii meteoritului, pădurea ar avea o boltă deschisă, în care s-ar regăsi o mulțime de ferigi, conifere și dinozauri. Pădurea din prezent este produsul unui eveniment ce a avut loc acum 66 de milioane de ani”, a declarat Carlos Jaramillo din cadrul Institutului de Cercetare Tropicală Smithsonian din Panama.

Jaramillo și colegii săi au analizat zeci de mii de mostre de polen fosilizat și frunze descoperite în nordul Americii de Sud, care datează din perioada Cretacică, chiar înainte de prăbușirea asteroidului, și imediat după impact, din epoca Paleocenului.

Aceștia au constatat că diversitatea plantelor a scăzut cu 45% după impact și a avut nevoie de 6 milioane de ani pentru a se redresa. De asemenea, mușcăturile de insecte descoperite pe frunzele fosilizate au sugerat că și diversitatea insectelor a scăzut.

Pădurile tropicale din America de Sud s-au schimbat în urma acestei catastrofe. Multe dintre conifere și ferigi au dispărut, iar în pădurile tropicale au început să predomine plantele cu flori, numite angiosperme. Bolta deasă obstrucționează pătrunderea razelor solare până la sol.

„Cred că lecția principală în cazul de față este imprevizibilitatea. Când aceste tulburări majore sunt prezente, ele schimbă regulile întregului ecosistem”, a declarat Ellen Currano din cadrul Universității din Wyoming.

Jaramillo și colegii săi sugerează că există mai multe motive pentru care asteroidul ar fi putut cauza această schimbare majoră. Unul ar fi că impactul asteroidului a ucis probabil cei mai mulți dintre dinozaurii mari, ierbivori, care se hrăneau cu plantele situate la o înălțime mică.

În plus, cenușa care s-a depus după impact este posibil să fi servit ca îngrășământ, creând un sol bogat în nutrienți, care a favorizat creștere rapidă a angiospermelor în detrimentul altor plante. De asemenea, se pare că angiospermele ar fi avut o diversitate mai mare, din punct de vedere ecologic, înainte de impact, ceea ce ar fi făcut mai ușor procesul de revenire al acestora.

„Ne place modul în care s-a dezvoltat această pădure incredibil de diversă, cu adevărat complexă din punct de vedere structural, dar acum trăim în perioada unor defrișări în masă, provocând schimbarea ecosistemelor”, a declarat Bonnie Jacobs din cadrul Universității Southern Metodist din Texas.

„În cazul pădurii tropicale, este posibil să ne placă rezultatul, dar tuturor acelor animale care au trăit în perioada Cretacică, nu”, menționează aceasta.

„Înțelegerea modului în care acest eveniment major a modelat pădurile tropicale ne poate ajuta să punem în perspectivă modul în care aceste zone de biodiversitate reacționează astăzi la despădurire și cât timp ar putea dura pentru a se recupera”, a declarat Jaramillo.

„În unele dintre locurile pe care le-am studiat, am putut vedea chiar în fața ochilor mei cum această pădure, căreia i-a trebuit 66 de milioane de ani să crească, a dispărut într-o zi, rata de despădurire fiind foarte mare. În urma acestui studiu am constatat că este nevoie de mult timp pentru a regenera aceste păduri diverse”, a declarat acesta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.