În antichitate, câinii domestici nu consumau aproape deloc carne. Câinii care au trăit în urmă cu aproximativ 3.000 de ani în zona Spaniei de astăzi erau hrăniți cu cereale, precum meiul.
„Deși dieta acestora poate reflecta faptul că, în societățile umane de la acea vreme, volumul de carne era relativ redus, hrănirea câinilor cu cereale ar fi putut fi avantajoasă. Este posibil să fi existat o modalitate prin care oamenii din antichitate se asigurau că patrupezii aveau destulă energie pentru ca aceștia să păzească animalele, mai ales că acești câini nu se asemănau cu animalele de companie din zilele noastre”, a declarat Silvia Albizuri din cadrul Universității din Barcelona, Spania.
În Europa și Asia procesul de domesticire al lupilor a început în urmă cu 40.000 de ani. Lupii sunt carnivori, aceștia obținând cea mai mare parte din nutrienții necesari din carne.
Albizuri și colegii ei au studiat fosilele a 36 de câini din Can Roqueta, un sit arheologic din apropiere de Barcelona. Zona se află pe o câmpie lângă coastă și a fost locuită încă din epoca de piatră. Câinii analizați au trăit în acea zonă în epoca bronzului și epoca fierului, între anii 1300 și 550 î.Hr. Arheologii au descoperit rămășițele într-o serie de gropi.
Cercetătorii au extras proteinele din oasele câinilor și s-au concentrat asupra atomilor de carbon și azot din probe, fiecare dintre aceștia existând în două forme, denumite izotopi. Diferitele alimente se traduc în raporturi variabile de izotopi de carbon și azot, iar acest lucru influențează structura proteinelor. Astfel, studierea izotopilor din proteine oferă o indicație a alimentației animalelor.
În urma analizei, s-a observat faptul că dietele câinilor difereau considerabil. În timp ce 9 dintre ei consumau multă carne, iar alți 10 erau omnivori, alimentația celorlalți era bazată pe plante. În plus, unii dintre aceștia prezentau raporturi de izotopi foarte asemănătoare cu cele ale vitelor pe care le păzeau cândva.
„Constatarea susține teoria conform căreia câini domestici din acea epocă mâncau o cantitate redusă de carne. Această tendință a început odată cu apariția agriculturii. Atunci când societățile umane au început să cultive plantele în perioada neolitică, vânătoarea a început să se practice din ce în ce mai rar, iar dieta umană s-a bazat în principal pe consumul de legume. Câinii au început să fie hrăniți cu plante, în principal cereale”, a declarat Albizuri.
„Acest lucru a avut efecte asupra câinilor domestici din prezent”, a declarat Albizuri. Boabele sunt mai ușor de mestecat decât carnea crudă, deci animalele nu mai au nevoie ca mușchii maxilarului să fie la fel de puternici ca cei ai lupilor. Mai mult decât atât, oasele maxilarului și-au schimbat forma, iar dinții s-au micșorat. În plus, sistemele lor digestive s-au schimbat. „Câinii au mai multe gene implicate în metabolizarea amidonului decât lupii”, a adăugat aceasta.
Cu toate acestea, nu toți câinii au suferit aceste modificări. „Societățile care au menținut un sistem de subzistență bazat pe vânătoare și culegere, în principal cele situate în zonele mai reci, au continuat să-și hrănească câinii cu carne. În ceea ce privește rasele canine din prezent, există diferențe genetice semnificative legate de metabolizarea amidonului”, a declarat Albizuri.
