În cazul în care, calota glaciară din Groenlanda s-ar topi, nivelul mării la nivel mondial ar crește, în medie cu 6 metri, fiecare oraș de coastă din lume aflându-se într-o situație de risc major în ceea ce privește inundațiile.
În prezent, în urma unui studiu efectuat asupra unui miez de gheață, cu o vechime de aproximativ 50 de ani, s-a constatat faptul că o situație similară s-a întâmplat într-o perioadă caldă recentă, care a avut loc cu mai puțin de un milion de ani în urmă.
Miezul de gheață a fost extras în anul 1966 din Camp Century, o bază militară polară din perioada Războiului Rece, care a fost transformată în stație științifică pentru a ascunde Proiectul Iceworm. Acesta era un program secret al Armatei SUA, al cărui scop a fost construirea unei rețele de zone mobile de lansare a rachetelor nucleare, sub calota glaciară din Groenlanda.
Misiunea militară a eșuat, însă echipa științifică a finalizat mai multe cercetări importante, inclusiv forarea unui miez de gheață, la o adâncime de 1400 m.
Miezul de gheață a fost păstrat într-un congelator al armatei înainte de a fi mutat la Universitatea din Buffalo în anul 1970 și, ulterior, la Universitatea din Copenhaga în anul 1990. În cele din urmă, acesta a fost redescoperit accidental de către cercetătorii danezi în anul 2017.
În ultimul an, o echipă internațională de cercetători a analizat fosilele de plante și sedimente, descoperite în interiorul miezului de gheață, pentru a determina compoziția și vechimea acestora. Aceștia au ajuns la concluzia că, majoritatea sau chiar toate calotele glaciare din Groenlanda s-au topit cel puțin o dată în ultimele milioane de ani și că solul a fost acoperit de o pătură de vegetație, inclusiv mușchi, licheni și brazi.
„Studiul nostru arată că Groenlanda este mult mai sensibilă la încălzirea climatică decât am fi crezut, deși este cunoscut faptul că încălzirea necontrolată a planetei depășește cu mult rata naturală a umanității”, a declarat dr. Andrew Christ, membru al echipei de cercetare, din cadrul Universității Vermont.
„De obicei, plăcile de gheață distrug tot ce le stă în cale. Însă, ceea ce am descoperit au fost structuri delicate ale plantelor, perfect conservate. Sunt fosile, dar arată de parcă au murit recent. Aceasta reprezintă o capsulă a timpului ce conține date despre viața din Groenlanda, date pe care nu am fi putut să le descoperim în altă parte”.
