În urmă cu miliarde de ani, pe suprafața planetei Marte existau râuri și mări. Totuși, toate acestea au dispărut. Este posibil ca aproape toată apa de pe planetă să fi dispărut după ce scoarța acesteia a absorbit-o.
În cadrul mai multor studii s-a sugerat faptul că, pe Marte, apa a dispărut în același timp cu atmosfera, prin evaporarea apei și degajarea acesteia în spațiu. Cu toate acestea, acest mecanism nu poate explica pierderile întregii cantități de apă care se presupune că a existat pe Marte.
Eva Scheller și colegii acesteia, din cadrul Institutului de Tehnologie din California, au comparat o serie de simulări ale procesului de pierdere a apei cu datele colectate de roverul Curiosity al companiei NASA și analizele meteoriților de pe Marte, pentru a încerca să afle ce s-a întâmplat cu restul apei de pe Planeta Roșie. Scheller a prezentat această lucrare în cadrul Conferinței Virtuale de Știință Lunară și Planetară, care a avut loc în data de 16 martie 2021.
Conform modelului dezvoltat de echipa condusă de Scheller, pe Marte a existat o cantitate de apă suficientă pentru a acoperi întreaga suprafață a planetei într-un ocean cu o adâncime de cel puțin 100 de metri. Aceștia au presupus faptul că planeta ar fi devenit aridă în urmă cu aproximativ 3 miliarde de ani. În urma unor simulări, care au luat în calcul observațiile cu privire la compoziția chimică a suprafeței marțiene, între 30% și 99% din acea apă a fost absorbită de scoarța planetei și încorporată în structura moleculară a mineralelor, și nu pierdută în spațiu.
Există dovezi ale acestui proces pe întreaga suprafață a Planetei Marte. „În cadrul tuturor misiunilor marțiene s-a observat faptul că apa care a fost prezentă pe suprafața planetei (apă lichidă) a fost absorbită în interiorul crustei”, a declarat Bethany Ehlmann din cadrul Institutului de Tehnologie din California.
Luarea în considerare a acestui proces înseamnă că suprafața marțiană ar fi putut pierde mult mai multă apă lichidă decât s-a bănuit anterior.
