Biologii au declarat faptul că descoperirea, accidentală, a unor forme de viață marine, pe o rocă situată sub un raft de gheață din Antarctica, schimbă înțelegerea acestora cu privire la modul în care organismele pot trăi în medii în care nu există lumină.
Echipa a forat un canal în raftul de gheață Filchner-Ronne, care are o grosime de 900 de metri, și a introdus o cameră video pentru a studia existența noroiului de pe fundul mării. Spre surprinderea lor, camera a dezvăluit existența unei roci pe care se situau o serie de animale. Filmarea a surprins 16 bureți de mare și alte 22 de specii neidentificate, care ar putea include și ciripede, o subclasă de crustacee marine. Este pentru prima dată când au fost descoperite astfel de forme de viață sub un strat de gheață din Antarctica.
„Există foarte multe motive pentru care aceste animale nu ar trebui să existe acolo”, a declarat Huw Griffiths în cadrul British Antarctic Survey, care a analizat filmările. El este de părere că animalele, care probabil se hrănesc prin filtrare, supraviețuiesc cu nutrienții existenți în apa cu o temperatură de -2°C. Un lucru misterios este acela că formele de viață sunt foarte departe de sursele nutritive evidente. Roca respectivă este situată la 260 de kilometri distanță de oceanul ce se află la extremitatea raftului de gheață Filchner-Ronne, unde organismele fotosintetice pot supraviețui.
„Mai mult decât atât, sursele de hrană ale bureților de mare se află, probabil, la distanțe și mai mari”, a declarat Griffiths. Având în vedere informațiile cu privire la curenții de mare prezenți în acea zonă, cea mai apropiată sursă de curent ascendent de lumină solară se află la o distanță de 600 kilometri.
Pentru moment, nu este clar dacă animalele atașate de rocă sunt specii nedescoperite. De asemenea, nu se cunosc informații cu privire la longevitatea acestora (unii bureți de mare din Antarctica putând avea vârste de zeci de mii de ani), sau la frecvența cu care aceștia se hrănesc (o dată pe an, o dată la un deceniu sau o dată la un secol). Totuși, în filmare s-a mai observat un burete pe o altă rocă din apropiere.
Semnificația descoperirii este aceea că formele de viată pot exista chiar și în cele mai dure medii din Antarctica, acestea fiind mai adaptabile și mai biodiversificate decât se credea anterior.
„Am descoperit că acest mediu este mai complicat decât am crezut”, a declarat Griffiths. Pe măsură ce rafturile de gheață se topesc într-o lume care se încălzește, specii precum cele descoperite pe acea rocă ar putea deveni incapabile să se adapteze schimbărilor rapide.
Griffiths dorește să studieze animalele mai îndeaproape. Totuși, acest lucru nu va fi ușor într-un loc atât de îndepărtat și aspru: vehiculele mici, controlate de la distanță (ROV), coborâte în canalul în gheață sunt o opțiune care poate ajuta la aflarea unor răspunsuri.
