Potrivit Societății Regale de Chimie din Regatul Unit, azotul, în formă gazoasă, reprezintă aproximativ 78% din volumul atmosferei Pământului. Elementul, descoperit în anul 1772 de Daniel Rutherford, este o componentă esențială a vieții de pe Pământ și joacă un rol cheie în dezvoltarea plantelor. Atunci când azotul este răcit la -196 °C, gazul se transformă în lichid.
Profesorii polonezi Zygmunt Wróblewski și Karol Olszewski au fost primii oameni care au obținut, cu succes, azot lichid, în anul 1883. 15 ani mai târziu, omul de știință britanic, James Dewar, a dezvoltat un recipient pentru stocarea substanței, care a servit drept prototip pentru dizpozitivele moderne de stocare, denumite LN2.
Multe sisteme de refrigerare, la scară largă, precum cele utilizate la uzina Foundation Food Group, utilizează azot lichid ca agent de răcire. Azotul lichid a devenit un lichid de răcire popular deoarece poate congela aproape orice. În prezent, în industria medicală, lichidul este utilizat pentru a conserva diverse substanțe, precum sânge și celule reproductive, pentru depozitare în laboratoare de cercetare. De asemenea, azotul lichid mai este utilizat și în industria alimentară și a băuturilor ca agent frigorific.
Agnes Marshall, supranumită „Regina Gheții” de contemporanii din epoca victoriană din Londra, a fost prima persoană care a sugerat utilizarea azotului lichid în bucătărie. În prezent, multe restaurante de ultimă generație folosesc cantități mici de azot lichid pentru a îngheța instantaneu mâncarea și a îmbunătăți cocktail-urile elegante. Totuși, există și riscuri: în cazul unui adolescent britanic a fost nevoie o operație de îndepărtare a stomacului după ce acesta a ingerat un cocktail care conținea azot lichid. Pentru a prepara corect un cocktail, înainte de a vărsa băutura în pahar, barmanii ar trebui să învârtă paharul cu azot până când lichidul se va vaporiza complet.
Când devine periculos azotul lichid?
În ciuda faptului că este un agent de răcire obișnuit, manipularea greșită a azotului lichid poate avea consecințe mortale. Atunci când azotul lichid este expus la aer, acesta fierbe, formând un gaz incolor, inodor și inert, care dislocă oxigenul din spațiile închise.
De asemenea, azotul lichid poate provoca leziuni ale țesuturilor (degerături) dacă acesta intră în contact cu pielea pentru perioade lungi de timp. Totuși, în cazul în care apare efectul Leidenfrost (în care substanța mai caldă este izolată împotriva lichidului înghețat de un nor de vapori), arsurile criogenice pot fi prevenite într-o oarecare măsură.
Deoarece azotul lichid are un raport masiv de expansiune lichid-gaz (având un factor de expansiune egal cu 694), vaporizarea lichidului într-un recipient închis poate avea consecințe catastrofale. În anul 2006, în urma unui incident săvârșit într-un laborator din cadrul Universității Texas A&M din College Station, un rezervor de azot lichid a fost propulsat prin tavan. Din fericire, nimeni nu a fost rănit.
