O gaură albă este un obiect cosmic bizar, cu o intensitate luminoasă foarte puternică, care eliberează materie, mai degrabă decât să o absoarbă. Cu alte cuvinte, este exact opusul unei găuri negre. Dar, spre deosebire de găurile negre, nu există niciun consens cu privire la existența găurilor albe sau a modului de formare al acestora.
Acestea sunt prezise de teoria gravitației, propusă de Einstein, și sunt cel mai adesea menționate în contextul „găurilor de vierme”, în care o gaură neagră acționează ca punct de intrare într-un tunel prin spațiu și timp, terminându-se într-o gaură albă situată în altă parte a Universului. Însă acest lucru este profund controversat, deoarece teoria lui Einstein prezice existența unei așa-numite singularități în centrul găurilor negre, o stare de gravitație infinită care ar împiedica trecerea oricărui obiect prin gaura albă, aflată în cealaltă parte a „tunelului”.
Cu toate acestea, unii teoreticieni consideră faptul că o combinație între teoria lui Einstein și teoria cuantică, indică un nou mod de gândire în ceea ce privește găurile albe. În loc să fie „ieșirea” dintr-o gaură de vierme, acestea pot reprezenta un proces lent de formare a găurilor negre originale.
Procesul începe atunci când o stea masivă veche se prăbușește sub propria greutate și formează o gaură neagră (proces reprezentat în imaginea de mai sus). Însă ulterior, efectele cuantice care apar în jurul suprafeței găurii negre opresc prăbușirea către o singularitate și, în schimb, încep să transforme treptat gaura neagră într-o gaură albă, care eliberează din nou materia stelară originală. Procesul este totuși lent, așa că am putea aștepta foarte mult pentru a afla dacă există cu adevărat găuri albe.
