În unele zone din Australia, urșii koala au fost sterilizați. De asemenea, acestora li s-au administrat medicamente contraceptive pe termen lung pentru a controla suprapopularea acestora.
David Ramsey și colegii acestuia, din cadrul Institutului de Cercetare a Mediului Arthur Rylah din Melbourne, Australia, au analizat efectul a două programe de control al fertilității asupra populațiilor de koala, în zonele în care animalele s-au reprodus atât de rapid, încât există riscul înfometării.
Cercetătorii au studiat un program implementat între anii 2004 și 2013 în Parcul Național Budj Bim, Victoria, în cadrul căruia femelele koala au fost capturate și tratate cu un hormon, numit levonorgestrel, acesta fiind un contraceptiv care are efecte pe o perioadă de 10 până la 12 ani. De asemenea, aceștia au analizat și eficacitatea unui program de sterilizare desfășurat pe Insula Kangaroo, Australia de Sud, între anii 1997 și 2013.
În anumite state australiene, precum Queensland și New South Wales, urșii koala sunt listați ca specii pe cale de dispariție. Totuși, în anumite zone din Victoria și Australia de Sud, populațiile au crescut la densități atât de mari încât arborii de eucalipt sunt expuși.
Urșii koala preferă să mănânce frunzele a doar câtorva specii de arbori de eucalipt, în special frunzele arborelui denumit guma mană (Eucalyptus viminalis), care se găsește doar în sud-estul Australiei. Consumul tuturor frunzelor unui astfel de arbore produce uscarea copacilor.
Anterior, suprapopularea a condus la înfometarea urșilor koala și la scăderi drastice ale numărului de animale în anumite zone. Într-un caz particular, mai mult de 70% din populația urșilor koala au murit din această cauză.
De asemenea, o soluție poate fi mutarea urșilor koala în alte zone, mai puțin populate, dar aceasta este o operațiune costisitoare și nu este întotdeauna posibilă. Echipa a constatat faptul că programele de fertilitate au condus la recuperarea copacilor de gumă mană și au redus semnificativ distrugerea copacilor din Parcul Național Budj Bim.
Cercetătorii sugerează faptul că densitatea urșilor koala ar trebui să fie mai mică de unul la hectar pentru a evita distrugerea arborilor.
