Energia geotermală a planetei Marte, existentă în urmă cu miliarde de ani, ar fi putut fi suficientă pentru a topi o parte din gheața din subteran, creându-se astfel un mediu potențial benefic pentru apariția vieții.
Studiile efectuate pe Marte sugerează faptul că, în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani, a existat apă sub formă lichidă pe suprafața planetei, dovadă fiind descoperirea mineralelor și a unor albii vechi, care s-au format într-un mediu bogat în apă.
Cu toate acestea, având în vedere că, în acea perioadă, soarele emana o cantitate de radiații cu 30% mai mică, cuplat cu faptul că Marte și-a pierdut câmpul magnetic la începuturile existenței sale, lipsa acestuia a condus la distrugerea atmosferei de protecție de către vântul solar, explicarea prezenței apei în formă lichidă a fost dificilă deoarece nu s-a putut stabili sursa de căldură care ar fi putut topi gheața.
În prezent, Lujendra Ojha și colegii acestuia din cadrul Universității Rutgers din New Jersey, sunt de părere că apa ar fi putut fi produsă și păstrată sub formă lichidă, probabil, pentru sute de milioane sau chiar miliarde de ani sub suprafața planetei Marte, cu ajutorul energiei geotermale. O parte din apă ar fi putut ajunge și la suprafață.
În urma analizării unui model timpuriu al planetei Marte, aceștia au declarat faptul că degradarea elementelor radioactive, precum uraniul, toriul și potasiul din scoarță și manta, ar fi putut genera suficientă căldură reziduală pentru a topi baza unor straturi de gheață marțiene.
„Nu există nicio îndoială că pe Marte a existat apă. Dacă acum 4 miliarde de ani suprafața lui Marte era cu adevărat rece, poate că aceste canale și minerale pe care le observăm acum au fost formate cu ajutorul energiei geotermale”, a declarat Ojha.
Conform unor calcule efectuate de către cercetători, concentrațiile mai mari ale acestor elemente radioactive ar fi putut conduce la o încălzire accentuată, la o temperatură de până la 4 ori mai mare decât cea din prezent, suficient de mare pentru a topi baza stratului gheață, care ar fi putut avea o grosime de până la 2 kilometri.
În urma topirii gheții s-ar fi putut forma habitate cu potențial pentru apariția vieții. „Prin intermediul acestui studiu, putem identifica zonele care au avut potențial de apariție și dezvoltare a vieții de pe Marte”, a declarat Ojha.
