Materialele plastice sunt fabricate din polimeri sub forma unor lanțuri lungi de atomi, care sunt create prin combinarea unor blocuri de construcție numite monomeri. Monomerii care reprezintă „unitatea de bază” a polimerului, sunt lanțuri mai scurte de atomi, precum hidrogenul, carbonul și oxigenul.
De asemenea, în timpul procesului de fabricație, se adaugă aditivi chimici, cum ar fi pigmenți, substanțe ignifuge și antioxidanți, acestea oferind plasticului caracteristicile dorite, precum culoarea, rezistența la căldură sau durabilitatea.
Majoritatea instalațiilor de reciclare a plasticului fragmentează deșeurile de plastic și le topesc înainte de a le remodela. Totuși, acest proces conduce la obținerea unor materiale plastice de calitate inferioară. Acest lucru are două cauze. În primul rând, procesul rupe legăturile polimerice, iar în al doilea rând, orice impurități sau aditivi din deșeurile de plastic sunt practic imposibil de separat de restul materialului.
Materialele plastice reciclate sunt amestecate cu materiale noi, pentru a le face utilizabile, dar, chiar și atunci, ele pot fi reciclate doar de două sau trei ori, înainte ca și calitatea lor să scadă atât de mult încât acestea să devină inutilizabile. Pe de altă parte, sticla și aluminiul nu se degradează în timpul procesului de reciclare, acestea putând fi reciclate la nesfârșit.
Pentru a îmbunătăți procesul de reciclare, oamenii de știință lucrează la metode chimice care pot readuce materialele plastice reziduale în starea lor originală de monomer (un proces numit „depolimerizare”). O parte a provocării constă în dezvoltarea de enzime și substanțe chimice ecologice care pot distruge monomerii materialului plastic.
În prezent cercetătorii încearcă să dezvolte noi tipuri de polimeri plastici, care permit eliminarea mai ușoară a aditivilor și a altor elemente contaminante. Între timp, aceste progrese ar putea însemna ca materialele plastice (inclusiv unele tipuri de materiale nereciclabile în prezent) să fie reciclate la nesfârșit.
