Astronauții de pe Lună s-ar putea confrunta cu expunerea la un nivel de radiații, de aproape trei ori mai mare decât cei din cadrul Stației Spațiale Internaționale, ceea ce ar putea face misiunile pe termen lung mai riscante decât se considera anterior.
„Odată ce ai supraviețuit pe Lună și te-ai întors pe Pământ, daunele cauzate de radiații vor avea un efect negativ pentru tot restul vieții tale”, a declarat Robert Wimmer-Schweingruber din cadrul Universității din Kiel, Germania.
Wimmer-Schweingruber și echipa sa de cercetători au analizat, timp de câteva săptămâni, datele transmise de landerul chinez Chang’e 4, care a devenit prima navă spațială care a aterizat pe partea îndepărtată a lunii, anul trecut. „Unul dintre scopurile acestei misiuni pe Lună este pregătirea astronauților pentru călătoriile către alte planete”, a menționat acesta.
Dar, pe termen lung, nivelurile ridicate de radiații detectate reprezintă o provocare suplimentară pentru viitoarele misiuni. Radiația pe care o întâmpinăm prezintă o energie destul de mare, iar protecția împotriva acesteia este destul de dificilă”, a declarat Wimmer-Schweingruber.
Echipa de cercetare a descoperit faptul că nivelurile de expunere la radiații, pe Lună, sunt de la 200 până la 1000 de ori mai mari decât cele de la suprafața Pământului, unde valorile sunt de aproximativ 2,6 ori mai mari decât cele experimentate de astronauți, pe Stația Spațială Internațională.
„Ceea ce ne-a uimit a fost cantitatea de radiație, eliberată de neutroni și razele gamma. Este un lucru pe care îl cercetăm în continuare”.
„Nu este cert dacă acest nivel crescut de expunere la radiația particulelor încărcate grele, va avea un impact semnificativ pe termen scurt și lung asupra sănătății umane”, a declarat Jeff Chancellor din cadrul Universității de Stat, din Louisiana.
„Cunoașterea cantității medii de radiații la care ar fi expus un astronaut pe suprafața Lunii, și modul în care această medie se poate schimba în timp, va face mult mai ușoară planificarea viitoarei explorări lunare de către om, în așa fel încât riscul deteriorării sănătății astronauților să fie minimizat”, a menționat Tessa Fisher din cadrul Universității de Stat din Arizona.
„Dacă ai vrea să trăiești pe suprafața lunii, așezarea trebuie să fie sub nivelul suprafeței sau să fie acoperită cu mult praf lunar”, a menționat Wimmer-Schweingruber. Acesta estimează faptul că astronauții care vor locui pe Lună, două sau trei luni, vor avea nevoie de un habitat acoperit cu un strat gros de 80 de centimetri de praf lunar pentru a-i proteja.
