În timpul primăverii și la începutului verii, pe măsură ce temperaturile sezoniere au crescut, bazine superficiale de apă s-au format pe suprafața oceanului Arctic. Aceste așa-numite „iazuri topite” sunt importante pentru albedo-ul suprafeței de gheață, o unitate de măsură pentru lumina solară absorbită de gheață și cantitatea reflectată de aceasta în spațiu.
Acest lucru este esențial, deoarece suprafețele mai mari ale acestor bazine reprezintă faptul că mai multă căldură este absorbită de gheața marină, ceea ce face ca aceasta să se topească în continuare și, la rândul său, să absoarbă mai multă căldură.
În prezent, o echipă internațională de cercetători, condusă de reprezentanți ai British Antarctic Survey (BAS), a folosit un sistem de modelare a climei de ultimă generație, dezvoltat în cadrul Centrului Hadley din UK Met Office, pentru a estima dacă impactul soarelui din timpul primăverii, care a creat multe iazuri, poate lăsa oceanul Arctic fără gheață, până în anul 2035.
Echipa și-a bazat constatările pe datele obținute în urma analizei din ultima perioadă interglaciară, intervalul temperaturilor medii globale mai calde, care durează mii de ani, și care separă perioadele glaciare consecutive, într-o epocă de gheață. Aceasta a avut loc în urmă cu 127.000 de ani. Perioada actuală interglaciară a început la sfârșitul Pleistocenului, în urmă cu aproximativ 11.700 de ani.
„De zeci de ani, temperaturile ridicate din Antarctica au pus în dificultate oamenii de știință. Dezvăluirea acestui mister a fost o provocare din punct de vedere tehnic și științific”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. Maria Vittoria Guarino – Earth System Modeller din cadrul British Antarctic Survey (BAS).
„Pentru prima dată, putem observa cum oceanul Arctic rămâne fără gheață, în ultima perioadă interglaciară.”
„Progresele realizate în modelarea climei înseamnă că putem crea o simulare mai precisă a climatului din trecut al Pământului, ceea ce, la rândul său, ne oferă mai multă încredere în previziunile modelelor din viitor.”
Constatarea subliniază importanța integrării datelor, privind locurile în care s-a topit gheața, în modelele climatice, precum și modalitățile de combatere a schimbărilor climatice, menționează echipa.
„Știm că regiunea Arctică suferă schimbări semnificative pe măsură ce planeta noastră se încălzește. Înțelegând ce s-a întâmplat în ultima perioadă foarte caldă de pe Pământ, suntem într-o poziție mai bună pentru a înțelege ce se va întâmpla în viitor ”, a declarat dr. Louise Sime, conducătorul grupului de lucru și autorul principal în cadrul BAS.
„Perspectiva pierderii de gheață marină până în anul 2035 se rezumă la faptul că ar trebui să ne concentrăm cu adevărat pe realizarea unei planete cu emisii reduse de carbon, cât mai curând posibil.”
