Un animal necunoscut anterior, era, de fapt, o reptilă marină, care și-ar fi putut folosi gâtul extrem de lung pentru a strangula prada.
Fosilele „Tanystropheus” au fost identificate cu peste 100 de ani în urmă, însă, adevărata natură a animalului a fost mult timp un mister. Acesta a trăit în urmă cu aproximativ 242 de milioane de ani, în perioada Triasică. Viața pe Pământ își revenea de la dispariția în masă a viețuitoarelor, din perioada Permiene, de acum 252 milioane de ani.
Tanystropheus era o reptilă. Cea mai marcantă caracteristică, a fost gâtul său disproporționat, lung, care era de trei ori mai mare decât lungimea corpului său. Fosilele acestuia s-au încadrat în două grupuri: exemplare mari, de până la 6 metri lungime, și mici, de până la 1,5 metri. Dar întrebările au rămas fără răspuns.
„Este terestru sau este marin? Sunt tineri și adulți sau sunt două specii diferite?”, a declarat Olivier Rieppel din cadrul Muzeului de Istorie Naturală din Chicago.
Echipa sa a reexaminat un craniu dintr-un exemplar mare. Craniul fusese zdrobit, dar oasele individuale nu erau afectate. Astfel, echipa a putut să le scaneze și să le repoziționeze digital pentru a reconstrui craniul, dezvăluind detalii anatomice cruciale.
„Craniul este incontestabil, al unui animal marin”, spune Rieppel. De exemplu, nările sale sunt poziționate în vârful botului, pentru a-i permite să respire atunci când ieșea la suprafață. „Din punct de vedere biomecanic, lungimea mare a gâtului nu avea sens pe uscat.”
”Oasele fosilelor mai mici au prezentat inele de creștere multiple, ceea ce indică faptul că aparțineau adulților, nu minorilor. Acest lucru înseamnă că fosilele mari și mici sunt, de fapt, specii diferite, și nu adulți și tineri din aceeași specie”, spune Rieppel.
Cele două specii au putut coexista în aceleași ape, deoarece se hrăneau cu alimente diferite. Specia mare mânca pește și cefalopode, cu un aspect similar calamarilor, în timp ce specia mai mică mânca, probabil, nevertebrate minuscule, precum creveții.
„Într-un fel, acest gât a fost funcțional, probabil pentru a crea o ambuscadă”, spune Rieppel. Este posibil ca Tanystropheus să-și fi ascuns corpul și să-și fi folosit gâtul lung pentru a-și surprinde prada.
În ciuda aspectului său particular, Tanystropheus pare să fi evoluat în timp. Au fost găsite fosile în Europa, Israel și China, ceea ce indică faptul că acestea erau răspândite. „În ciuda gâtului lung a fost, evident, un animal de mare succes, cu o distribuție geografică largă”, spune Rieppel.
