Evoluția, prin selecție naturală, este modul în care a apărut viața, așa cum o cunoaștem pe Pământ, dar cum putem explica procesele biologice care ne-au adus aici?
Speciile de plante și animale au o varietate uriașă de forme și dimensiuni. Consensul este următorul: toate aceste forme de viață, de la aligatori la zebre, de la copacii din pădure la oameni, au apărut din același strămoș microscopic. Acesta a trăit în urmă cu aproximativ 3,5 – 4 miliarde de ani.
Evoluția explică cum este posibil. Prin definiție, evoluția este procesul prin care populațiile de lucruri vii se pot schimba fizic în timp, prin ridicarea de noi caracteristici moștenite.
De unde știm că oamenii au avut strămoși maimuțe?
Modificările evolutive ce au avut loc de-a lungul a câteva decenii sunt modeste: un greiere care evoluează și este mai puțin zgomotos este încă un greiere.
Când evoluția se desfășoară pe perioade îndelungate, de mii sau milioane de ani, poate duce la schimbări mult mai mari ale aspectului fizic. Acesta este motivul pentru care un microb care a trăit acum miliarde de ani a evoluat, în cele din urmă, devenind strămoșul fiecărei specii vie de astăzi.
Evaluând cu atenție similitudinile fizice și genetice, biologii pot afla ce specii aparțin aceleiași ramuri din arborele genealogic al vieții. Făcând acest lucru, este demonstrat că oamenii sunt mai strâns legați de cimpanzeii decât de orice altă specie vie din zilele noastre, ceea ce presupune că rasa umană aevoluat din aceeași specie „părinte”,în urmă cu 7-13 milioane de ani.
În anul 2019, cercetătorii au anunțat că au găsit fosile ale unei maimuțe în vârstă de 11,6 milioane de ani, pe care le-au numit Danuvius guggenmosi. Avea capacitatea de a merge în pozițieverticală, pe două picioare, la fel ca și noi, dar brațele sale erau mai potrivite pentru cățărat și pentru a se atârna de crengi, precum cimpanzeii.
Acest amestec de caracteristici susține ideea că oamenii și cimpanzeii au un strămoș comun și se adaugă, la aceste dovezi, fosilele în număr mareconform cărora oamenii au evoluat cu adevărat din maimuțe.
Ce legătură are genetica cu evoluția?
Cuvântul cheie este „moștenire”. Aspectul fizic al cuiva s-ar putea schimba dacă va face foarte mult sport. Dar acest tip de schimbare nu este o evoluție, deoarece copiii unui culturist nu vor avea automat și mușchi antrenați.
În principiu, singurul mod în care organismele pot moșteni caracteristicile fizice este dacă acelea sunt codificate în ADN, molecula care formează genele noastre. Acesta este motivul pentru care genetica devine punctul central pentru evoluție.
Modul prin care genetica populațiilor se schimbă este printr-un proces numit selecție naturală. De exemplu, într-o populație a unei anumite plante sau a unui anumit animal, unii indivizi ar putea câștiga o mutație aleatorie în ADN-ul lor, ceea ce îi determină să dezvolte o caracteristică nouă care să fie benefică.
De exemplu, unele molii au o mutație care le dă aripi mai întunecate. În timpul Revoluției Industriale, aceste molii au fost mai bine camuflate împotriva copacilor întunecați de poluare, astfel încât au fost mai predispuse să scape de atenția prădătorilor și să supraviețuiască suficient de mult pentru a se reproduce și a transmite genele lor.
Numărul de molii cu aripi întunecate a crescut. În timp, mutațiile favorabile și caracteristicile pe care le codifică devin mai frecvente, iar evoluția apare.
Putem prezice ce specie va evolua în viitor?
Răspunsul scurt este nu: evoluția nu este îndreptată către un obiectiv – nu încearcă să creeze organisme din ce în ce mai complexe sau mai inteligente. Dar, într-un anumit sens, evoluția nu este complet imprevizibilă.
Astăzi, se estimează că există aproape 8 milioane de specii de animale și 300.000 de specii de plante. Diversitatea lor este în scădere, dar dacă te uiți mai atent vei observa că nu există atât de multe variații fizice între specii.
De exemplu, puteți confunda cu ușurință un delfin cu un pește: ambele sunt animale acvatice cu corpuri lungi, simplificate, fiind și înotătoare. Dar delfinii sunt mamifere, iar în urma cu 50 de milioane de ani strămoșii lor erau creaturi mici, cu patru picioare, asemănătoare cu cerbii. Peștele, pe de altă parte, arata astfel de sute de milioane de ani.
Biologii cred că delfinii arată precum peștii, deoarece există constrângeri de mediu, dar și biologice care încurajează evoluția să ajungă în mod repetat la soluții similare unei probleme date, cum ar fi înotul. Aceasta este cunoscută sub numele de „ evoluție convergentă”, iar unii susțin că această convergența este atât de comună încât evoluția poate urma doar un număr de căi stabilite, ceea ce ar face-o, într-o oarecare măsură, previzibilă.
Unde sunt dovezile că evoluția se întâmplă astăzi?
Există o mulțime de dovezi. Un exemplu bun a apărut în 2016, când biologii din Japonia au anunțat că au descoperit o nouă specie de bacterii, Ideonella sakaiensis, care a evoluat pentru a mânca plastic PET. Acest plastic a fost fabricat abia din anii ’40, astfel încât bacteriile au evoluat pentru a-l mânca în mai puțin de un secol.
Organismele mai mari pot evolua rapid și ele. La începutul anilor 1990, o specie de greiere (Teleogryllus oceanicus), care trăia pe insula Kauai din Hawaii, a devenit ținta muștelor parazite letale. Muștele parazite și-au localizat victimele, ascultând zgomotele scoase de greieri.
Până în 2003, greierii evoluaseră: o nouă mutație genetică, care a lăsat masculii fizic incapabili să-și folosească aripile pentru a ciripi, au cuprins insula. Ceea ce fusese o populație de greieri au devenit o populație majoritară silențioasă.
