Nick Mandrak tocmai a văzut, pentru prima dată, acest fenomen de-a lungul carierei sale de peste 30 de ani ca cercetător al speciilor acvatice invazive.
De la peștișorii de aur care infestau bazinele locale de retenție a apelor fluviale, până la scoaterea unui crap dintr-o fântână aflată la sud de Parcul Reginei, poveștile cercetătorului din cadrul Universității din Toronto variază: de la cele ce ar putea fi considerat comice la cele care previn adevărate catastrofe.
Acum, Mandrak face echipă cu un grup internațional de cercetători pentru a solicita guvernelor din întreaga lume să adopte politici mai dure de combatere, înainte de a fi prea târziu.
„Atât încălzirea globală cât și dezvoltareacăilor comerciale accelerează răspândirea speciilor invazive, iar problema se va agrava dacă nu se va face ceva”, a spus Mandrak, profesor în cadrul departamentului de științe biologice din cadrul Universității Scarborough din Toronto.
Alături de 20 de colegi din întreaga lume, Mandrak a publicat recent o lucrare în Biologic Reviews, avertizând despre consecințele care pot apărea.
Începând cu anii 1970, cercetătorii remarcă faptul că numărul speciilor extraterestre invazive (specii non-native care invadează un ecosistem și stabilesc populații reproducătoare) a crescut cu 70% în 21 de țări, din întreaga lume. Speciile prezintă riscuri grave pentru ecosistemele pe care le invadează, inclusiv reducerea abundenței și diversității genetice a speciilor native și, ca urmare, crește riscul de dispariție a acestora.
În timp ce majoritatea oamenilor tind să asocieze speciile invazive cu dăunătorii distructivi, precum „Sondarul” de smarald, care a distrus milioane de copaci de-a lungul Canadei, sau crapii asiatici, multe specii invazive pot perturba ecosistemele, prin modificarea cantității de hrană. Mandrak subliniază exemplul local din Strunghil, o specie de pește invazivă găsită în Lacul Ontario care se poate înmulți foarte rapid, depășind peștii nativi.
„La fel ca somonul, „Păpușorul alb” care este un pește nativ, înoată în amonte, în fiecare primăvară, pentru a naște, lăsând în urmă o mulțime de nutrienți sub formă de ouă. Acest lucru joacă un rol important în întreg ciclul din Lacul Ontario, pe care îl vom pierde dacă vor fi depășiți de către Strunghil”, a spus Mandrak, arătând spre o constatare preliminară făcută de către doctorul Meagan Kindree, din cadrul Universității Scarborough din Toronto.
De asemenea, speciile invazive creează o situație în care ecosistemele din întreaga lume devin mai asemănătoare între ele. Cercetările efectuate în laboratorul Mandrak de către studenta doctorandă, Sara Campbell, au arătat că „Marile Lacuri” din America de Nord devin tot mai omogenizate, ca urmare a speciilor invazive. Din cauza transferului, făcut de către om, a speciilor din întreaga lume, comunitățile de pești din locuri precum Marea Neagră și Marile Lacuri încep să semene reciproc.
Mandrak a spus că, dacă impactul asupra mediului, dar și din punct de vedere economic nu este suficient pentru a convinge oamenii să ia măsuri, există și consecințele potențiale asupra sănătății umane.
El dă drept exemplu Scoica Zebră, o specie invazivă găsită de-a lungul Marilor Lacuri, care este legată de înfloririle de alge toxice care pot afecta drastic calitatea apei, sau crabul chinezesc care are un vierme parazitar, care poate provoca infecții pulmonare oamenilor.
„Trebuie să ne gândim la specii invazive precum virușii, cu excepția faptului că în loc să ne invadeze corpul, acestea ne invadează ecosistemele”, a spus Mandrak.
„Dovezile științifice sunt foarte clare, aceste organisme nu sunt native și au un impact negativ asupra mediului ecologic, economic și asupra sănătății umane. Preocuparea noastră este că, în ciuda tuturor acestor dovezi, guvernele nu iau măsuri. Ceea ce spunem noi, ca oameni de știință, este că a sosit timpul să facem ceva.”
