În luna martie a anului 2020, temperatura mării era de aproximativ 6°C. În apă, temperatura pielii lui Claire scădea instantaneu și, după câteva minute, mușchii ei au început să se contracte, înțepenind.
Sesiunea de înot a fost scurtă, dar încălzirea necesară durează ore întregi, însă Claire era foarte încântată să fie acolo.
„Săream și strigam ca niște școlari”, spune ea, amintindu-și prima sa experiență de înot.
În Marea Britanie, de unde provine Claire, cercetătorii examinează beneficiile înotului în apă rece, pentru persoanele care se confruntă cu probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietate și depresie.
Ei aduc voluntarii în piscine cu apă rece sau conduc grupuri de voluntari în apa de lângă digul din Brighton. Oamenii de știință au descoperit că, din punct de vedere mental și fizic, scufundarea în apă rece are beneficii terapeutice, eliminând stresul.
Înotul în apă rece predispune corpul la șoc
Unul dintre autorii studiului este profesorul fiziolog Mike Tipton, din cadrul Universității din Portsmouth. El însuși, fiind un înotător, studiază modul în care oamenii reacționează la imersiunea bruscă.
Acesta susține că beneficiile înotului în apă rece pot fi împărțite în două faze: răspunsul inițial la „șocul rece” și adaptarea, care are loc pe termen lung.
În primul stadiu, gâfâi involuntar, apoi ai tendința de a-ți accelera respirația, astfel scăzând nivelul de dioxid de carbon din organism, sub limitele normale, ca urmare a sporirii expirațiilor, în detrimentul inspirațiilor. Adrenalina este prezentă în corp. Inima îți bate tare și repede. Intri în panică. Deși nu poți simți acest lucru, tensiunea arterială scade, iar glicemia și grăsimile sunt eliberate în fluxul sanguin, oferind o sursă de energie în cazul în care te afli în pericol. Acest răspuns este unul clasic, o reacție fiziologică, care apare la un eveniment ce poate fi perceput ca un atac sau o amenințare de supraviețuire.
Această adaptare te face să fii mai puțin reactiv la șocul apei reci, dar te poate face și mai puțin receptiv la stres.
Cortizonul, eliberat ca răspuns la stres și la înregistrarea unui nivel scăzut de glucocorticoizi în sânge, este eliberat din glandele suprarenale, care menține această stare câteva ore, în timp ce o creștere a hormonilor Beta-Endorfină din creier asigură ameliorarea durerii și oferă un sentiment de euforie. Așa se explică starea de bine a lui Claire, ce a determinat-o atât pe ea, cât și pe prietena ei, să facă din acest lucru o rutină. În fiecare duminică, mergeau cu biciclete până la plajă, pentru a face o baie în apa rece a mării.
Tipton creează un program special pentru voluntari, în Portsmouth, o versiune oficializată a scufundărilor săptămânale ale lui Claire, pentru a măsura modul în care ei se adaptează la șocul rece. Au fost așezați pe un scaun și coborâți într-un bazin cu apă la temperatura de 12°C. Aceștia stăteau acolo timp de cinci minute.
Tipton a observat că este nevoie de doar șase imersiuni, pentru a reduce la jumătate răspunsul la șocul cauzat de apa rece. Cu alte cuvinte, corpul tău învață să se adapteze. Ritmul inimii și al respirației crește doar la jumătate, panica devine mai mică, iar din acel moment îți poți controla respirația.
Cercetătorii numesc acest fenomen „adaptare încrucișată”. Adaptați-vă la un anumit tip de stres, iar apoi vă puteți adapta parțial la altul. Colega lui Tipton, doctorul Heather Massey, a demonstrat, pentru prima dată, o astfel de adaptare în cazul oamenilor, prin obișnuirea voluntarilor săi în apă rece, înainte de a-i pune într-un mediu cu un nivel scăzut de oxigen. Voluntarii adaptați la frig au avut un răspuns la stres mult mai mic la lipsa de oxigen, față de alți voluntari, care nu s-au adaptat la temperaturile scăzute ale apei.
Tipton consideră că această adaptare încrucișată ar putea reduce răspunsul la stresul psihologic. Cu toate acestea, stresul fizic și psihologic pot afecta organismul în moduri diferite, împărtășind elemente comune.
„Acești factori de stres stimulează întotdeauna sistemul nervos simpatic, precum și alte sisteme responsabile pentru toleranța celulară la stres”, spune Tipton. „Considerăm că obișnuirea cu apa rece resetează acele sisteme ale organismului, responsabile de controlarea stresului.”
Înotul cu apă rece poate ajuta în lupta împotriva depresiei?
În timp ce Tipton studiază adaptarea încrucișată în laborator, Mark Harper, doctor anestezist în cadrul celor două spitale, cel al Universității Brighton și cel din Sussex, s-a gândit la același principiu.
De asemenea, el a devenit interesat de potențialele beneficiile ale înotului în apă rece, deoarece pacienții anesteziați trec printr-un stres fiziologic mare în timpul operației, iar minimizarea acestui răspuns ar putea ajuta pacienții să se recupereze.
Deși nu plănuiește încă să testeze dacă înotul în apă rece ar putea ajuta la îmbunătățirea rezultatelor chirurgicale, ipoteză este totuși interesantă.
Componenta specifică a răspunsului la stres este fascinantă. La fel cum stresul provoacă o creștere a adrenalinei, pregătindu-ne de „atac” sau de fugă, așa și sistemul imunitar începe pregătirea împotriva posibilelor răni sau infecții.
Acest răspuns are un efect benefic asupra sănătății, atunci când oamenii întâlnesc evenimente stresante, dar rare, însă poate deveni cronic, în momentul în care oamenii se confruntă cu stres în fiecare zi.
O meta-analiză recentă, care a reunit 36 de studii, a descoperit că peste 9.000 de pacienți, cărora li se administrau medicamente anti-inflamatorii, alături de antidepresive, pentru a reduce simptomele depresiei, aveau rezultate semnificativ mai bune, față de cei care aveau prescrise doar antidepresive.
Așadar, dacă adaptarea la imersiunea în apa rece poate scădea răspunsul general la stres și poate reduce inflamația, în același timp, ar putea reduce și riscul la depresie. Cu toate acestea, Harper indică faptul că depresia este complexă, iar inflamația poate fi unul dintre factori, care joacă un rol important.
Mulți înotători vorbesc despre modul în care pasiunea lor a adus beneficii pentru sănătatea mentală și fizică. Exercițiul în sine este bun pentru organism, iar timpul petrecut în apă este asociat cu bunăstarea crescută. Înotul în grup favorizează un sentiment de comunitate, iar finalizarea unei sarcini provocatoare creează un sentiment de reușită.
Harper recunoaște importanța unei astfel de terapii, planificând un studiu, care să folosească înotul în apă rece, pentru a îmbunătăți bunăstarea mentală a lucrătorilor din Serviciul de Sănătate Național (NHS), care au avut o contribuție majoră lupta împotriva pandemia de coronavirus.
Ea afirmă că ,,înotul în apă rece a devenit o parte cu adevărat importantă a propriei sale recuperări”. „Nu aveam nevoie să vorbim, puteam să ieșim doar să strigăm în mare”, adaugă ea.
