Acasă Spațiu și Astronomie PRIMA EXOPLANETĂ SE AFLĂ ÎN „DEȘERTUL FIERBINTE-NEPTUN”

PRIMA EXOPLANETĂ SE AFLĂ ÎN „DEȘERTUL FIERBINTE-NEPTUN”

138
0

În 2018, oamenii de știință care monitorizează telescopul spațial planificat pentru programul NASA, numit Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS), au descoperit o planetă uriașă pe orbită, în jurul stelei TOI-849, la aproximativ 735 de ani lumină. Revista Nature a publicat recent o lucrare a oamenilor de știință, din cadrul Centrului pentru Exoplanete și Habitabilitate, care descrie în detaliu această planetă.

TOI-849b este de aproximativ 40 de ori mai mare decât planeta Pământ, ceea ce ar indica, în mod normal, un „gigant al gazului”, de dimensiune cuprinsă între mărimea planetelor Saturn și Neptun. Cu toate acestea, raza sa este mai mică decât cea a lui Neptun, având mai mult de două ori masa acestuia. Oamenii de știință sugerează că planeta ar fi fost cândva un „gigant al gazelor”, dusă acum aproape de miezul său solid. Alternativa este că s-ar fi putut forma într-un mod extrem de neobișnuit, care i-a permis să evite acumularea de gaze în exces.

Steaua gazdă TOI-849b este o stea galbenă, de mărime mică, puțin mai rece și cu aproximativ două miliarde de ani mai veche decât Soarele nostru, cu aproximativ nouă zecimi din masa și raza sa. TOI-849b este foarte aproape de gazda sa, perioada orbitală fiind puțin peste optsprezece ore. Aceasta înseamnă că distanța cea mai îndepărtată de steaua ei este de doar 0,02 Unități Astronomice (distanța tipică dintre Pământ și Soarele nostru). Pentru referință, Mercur se află pe orbita Soarelui la aproape 0,4 Unități Astronomice (UA).

Zona din vecinătatea stelei TOI-849b este cunoscută sub numele de „deșertul fierbinte-Neptun”, datorită formării improbabile a planetelor cu această combinație de caracteristici.

Raza, masa și perioada stelei TOI-849b o plasează într-o zonă care se numește „deșertul fierbinte Neptun”, o regiune orbitală în care planetele mari par să se formeze foarte rar. Raritatea planetelor cu masă mare și perioadă orbitală apropiată se datorează, probabil, unei combinații de două procese conduse de stea: foto-evaporarea și perturbarea mareei. Foto-evaporarea reprezintă ionizarea gazelor și a particulelor provenite din radiații intense, determinând dispersia acestora. Forța mareei este diferența dintre forța gravitațională de pe laturile apropiate și îndepărtate ale unei mase, care provoacă un efect de întindere.

Această imagine obținută cu ajutorul unui radiotelescop a tinerei stele HL Tauri arată clar lacunele de disc protoplanetare, cauzate pe măsura formării planetelor. Dacă în aceste lacune se formează alte planete, acestea ar putea ajunge „sărace” în gaz.

Această imagine obținută cu ajutorul unui radiotelescop a tinerei stele HL Tauri arată clar lacunele de disc protoplanetare, cauzate pe măsura formării planetelor. Dacă în aceste lacune se formează alte planete, acestea ar putea ajunge „sărace” în gaz.

Factorii care duc la pierderea de gaze a stelei TOI-849b ar putea include orice corp care să adauge suficientă energie pentru a disipa atmosfera înapoi în spațiu. Aceasta înseamnă orice combinație de coliziune planetară, întrerupere a mareei și foto-evaporare. În mod alternativ, s-ar fi putut forma într-un moment în care era foarte puțin gaz prezent, poate datorită unei formațiuni planetare, relativ târziu în viața stelei sale sau a unui decalaj din discul protoplanetar, în mare parte, lipsit de gaze.

Deși nu cunoaștem încă detaliile formării și istoria neobișnuită a stelei TOI-849b, descoperirea ei oferă astrofizicienilor indicii fascinante privind mecanica formațiunii planetare și noi idei privind compoziția probabilă a miezurilor „gigantului cu gaz”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.