Cea mai veche bucată de sfoară, având o vechime de aproximativ 50.000 de ani, a fost descoperită într-o peșteră din Franța. Acesta sugerează faptul că neanderthalienii au descoperit un mod de a răsuci bucăți de fibră, în așa fel încât să poată confecționa sfori, făcând posibilă realizarea unor frânghii, haine, saci sau chiar plase de pescuit.
„Nimic nu ar fi fost realizat fără acel pas inițial”, susține Bruce Hardy, de la Colegiul Kenyon din Gambier, Ohio, principalul cercetător din echipa, care a făcut această descoperirea. „Răsucirea acestor fibre a constituit o tehnică fundamentală”, a mai menționat acesta.
Bruce Hardy împreună cu echipa sa au cercetat și excavat peșterile Abri du Maras, din sud-estul Franței, locul unde au trăit neanderthalienii pentru perioade lungi de timp. La trei metri sub suprafața pământului, ce are vechime cuprinsă între 52.000 și 41.000 de ani, aceștia au găsit o bucată ascuțită de piatră, folosită pe post de unealtă în acele timpuri.
Examinând la microscop obiectul, oamenii de știință au descoperit că semăna o bucată mică de ață: lungă de șase milimetri și lată de doar 0,5 milimetri. Aceasta a fost creată prin răsucirea mai multor fibre printr-o mișcare contrară acelor de ceasornic. De asemenea, un alt fragment a fost obținut prin răsucirea a trei fibre în sensul acelor de ceasornic, pentru a crea o legătură formată din trei straturi.
„Este exact ceea ce ai vedea dacă ai examina o bucată de sfoară, astăzi”, a menționat Hardy. Cercetătorii sunt de părere că bucata de sfoară nu a fost neapărat folosită pentru a atașa unealta de piatră unui mâner. În schimb, aceștia speculează faptul că această bucată de sfoară ar fi putut face parte dintr-un sac sau o plasă, folosite de către neanderthalieni.
Bucata de sfoară pare să fi fost realizată din fibre provenite din scoarța coniferelor. Acest detaliu sugerează că nu este vorba despre o bucată de sfoară modernă, rătăcită în peștera respectivă, ci despre una mult mai veche.
„Acesta este un lucru foarte bun, într-adevăr surprinzător”, a declarat Rebecca Wragg Sykes de la Universitatea Bordeaux din Franța. Ea susține că firul de ață studiat nu a fost folosit pentru sarcini grele, ci pe post de sfoară.
Înainte de această descoperire, cel mai vechi fir de ață a fost localizat în urmă cu 19.000 de ani, în Ohalo II, lângă Marea Galileii, Israel și a fost asociat cu modernismul. Dar Hardy afirmă că firul recent descoperit a fost realizat de neanderthalieni, întrucât nu existau oameni moderni în această parte a Europei, la momentul respectiv.
Acest lucru ne face să ne întrebăm dacă oamenii moderni au învățat unele dintre abilitățile lor de la neanderthalieni, a menționat Wragg Sykes.
Hardy susține faptul că acest fir de ață arată un nivel de inteligență al neanderthalienilor, apropiat de cel al oamenilor moderni. „Aceștia erau foarte asemănători cu noi”, a declarat Emma Pomeroy de la Universitatea din Cambridge, a cărei echipă a găsit dovezi că neanderthalienii și-au îngropat morții. „Neanderthalienii au dat dovadă de comportamente complexe, de care credeam că nu sunt capabili”, a menționat aceasta.
