Solul își preia acel miros caracteristic din anumite substanțe chimice, produse în principal de bacteriile din sol, numite Streptomyces. Cert este faptul că, până acum, nu se știa de ce aceste bacterii produc aceste mirosuri și ce fel de rol joacă ele în ecosistemul solului.
Pentru a afla mai multe, Paul Becher de la Universitatea Suedeză de Științe Agricole din Alnarp și colegii săi, au pus capcane de teren în pădure. Acestea conțineau colonii de Streptomyces. Ei au crezut că mirosul poate acționa ca un semnal pentru alte organisme care sunt otrăvitoare, deoarece unele bacterii, precum Streptomyces, pot fi toxice.
În schimb, mirosul, care provine din gazele eliberate de Streptomyces, inclusiv geosminul și 2-metilisoborneolul (2-MIB), par să atragă nevertebrate care ajută bacteriile să-și disperseze sporii.
Becher, împreună cu echipa sa, a descoperit faptul că, așa-numitele colembole, specii minuscule de insecte care se hrănesc cu Streptomyces, erau atrase de capcanele care conțin colonii bacteriene, dar nu erau atrase de capcane care nu conțineau Streptomyces. Prin compararea celor două situații, aceștia au ajuns la concluzia că insectele, precum și artropodele din casa arahnidelor nu au fost atrase de capcanele care conțineau Streptomyces.
Pentru a vedea dacă colembolele au fost atrase de către substanțele chimice, cercetătorii au realizat un studiu de laborator, prin care au atașat electrozi la antenele acestora, iar apoi le-au expus la geosmin și 2-MIB.
O creștere a activității electrice a fost detectată în creierul insectelor, dar nu s-au detectat răspunsuri electrice la compușii de testare, ceea ce sugerează faptul că acestea răspundeau la substanțele chimice.
Când cercetătorii au studiat bacteriile Streptomyces în laborator, au descoperit că acestea produc mai multă geosmină și 2-MIB, atunci când formează spori, în comparație cu situația în care, sporii nu se formează. Când insectele se apropie și mănâncă bacteriile, sporii fie se lipesc de corpurile acestora, fie sunt parte integrantă a urmelor de fecale și dispersate prin sol.
Colembolele sunt cel mai probabil neafectate de toxinele Streptomyces, deoarece acestea trăiesc sub pământ, unde sunt deja expuse altor bacterii, deci au dezvoltat mecanisme de detoxifiere, a menționat Becher.
Marie Elliot de la Universitatea McMaster din Canada susține următoarele: „Pentru mine, acest lucru capătă atât de mult sens. Toxinele Streptomyces nu afectează în mod direct mișcarea acestor spori în diferite locații. Atragerea insectelor, precum colembolele, ar face acest lucru posibil”.
