În timpul unui efort intens, cum ar fi în timpul alergării, mușchii trec la respirația anaerobă, deoarece este un mod mult mai rapid de a produce energie.
Acidul lactic, este un produs secundar al respirației anaerobe. Respirația anaerobă este procesul de respirație celulară în care substratul acceptor de electron este altul decât oxigenul molecular (O2). Bacteriile produc această substanță în iaurt și în flora noastră intestinală. Acidul lactic se află și în sângele nostru, unde este depus de mușchi și de celulele roșii, din sânge.
S-a crezut mult timp că acidul lactic a fost cauza durerilor musculare în timpul și după o perioadă intensă de exerciții fizice, dar cercetările recente sugerează că ,,acest lucru nu este adevărat”, a spus Mike Gleeson, biochimist în cadrul Universității Loughborough din Londra și autor al „Eat, Move, Sleep, Repeat”.
Acidul lactic este o prezență constantă, inofensivă în corpul nostru. ,,În timp ce crește concentrația atunci când facem efort fizic, se întoarce la nivelurile normale, imediat ce ne odihnim, acidul lactic fiind reciclat în energia pe care corpul nostru o poate folosi ulterior”, a spus Gleeson.
Cum produc mușchii acidul lactic?
De-a lungul zilei, corpul nostru arde o mare parte din energia aerob, adică în prezența oxigenului. O parte din acea energie provine din zahăr, pe care celulele noastre musculare le descompun într-o serie de reacții chimice, numite glicolize. De asemenea, obținem energie din grăsimi, dar asta implică un alt proces chimic. Produsul final al glicolizei este acidul piruvic, un produs chimic pe care organismul îl folosește pentru a produce și mai multă energie. Dar, energia poate fi recoltată din acest acid, doar în prezența oxigenului. Acest proces are loc în timpul exercițiilor fizice.
Când porniți într-o alergare, mușchii încep să funcționeze peste limitele normale. Cu cât depui un efort mai intens, cu atât organismul are nevoie de mai multă energie pentru mușchi, astfel încât sa-ți susțină ritmul. Din fericire, mușchii noștri au ,,amplificatoare” încorporate, numite spasme rapide de mușchi. ,,Spre deosebire de mușchiul lent, pe care-l folosim în cea mai mare parte a zilei, mușchiul cu creștere rapidă este super eficient pentru a produce rapid multă energie, facând acest lucru în mod anaerob”, a spus Gleeson.
,,Este o concepție greșită și comună faptul că este considerat că celulele musculare produc acid lactic atunci când nu pot obține suficient oxigen”, a spus Gleeson. ,,Nu este cazul. Mușchii tăi primesc mult oxigen”, a continuat el. Dar, în perioadele cu nevoi intense de energie, mușchii trec la respirația anaerobă pur și simplu, fiind un mod mult mai rapid de a produce energie.
Alte surse de acid lactic
Celulele musculare nu sunt singurele surse de acid lactic. Celulele roșii din sânge produc, de asemenea, acid lactic, pe măsură ce trec prin corp, conform textului de Anatomie și Fiziologie, publicat de Universitatea de Stat din Oregon. Celulele roșii din sânge nu au mitocondrii, partea celulei responsabile de respirația aerobă, așa că respiră numai în mod anaerob.
Multe specii de bacterii respiră anaerob și produc acid lactic ca produs rezidual. De fapt, aceste specii alcătuiesc între 0,01 – 1,8% din intestinul uman, potrivit unei observații publicate în Revista de Microbiologie Aplicată. Cu cât mâncăm mai mult zahăr, cu atât organismul nostru produce mai mult acid lactic.
Puțin mai înșelătoare sunt bacteriile cu acid lactic, care trăiesc în interiorul cavităților noastre bucale. Din cauza efectului de acidifiere pe care îl au asupra salivei, aceste bacterii prezintă un pericol pentru smalțul dinților, potrivit unui studiu publicat în Revista de Microbiologie Aplicată.
În cele din urmă, acidul lactic se găsește, în mod obișnuit, în produsele lactate fermentate, cum ar fi laptele bătut, iaurtul și chefirul. Bacteriile din aceste alimente folosesc respirația anaerobă pentru a extrage lactoza, zahărul din lapte, în acid lactic. Asta nu înseamnă că acidul lactic, în sine, este un produs lactat. Cu toate acestea, este un produs 100% vegan. Se întâmplă să-și ia numele de la lactate, pur și simplu pentru că, Carl Wilhelm, primul om de știință care a izolat acidul lactic, a făcut-o din lapte stricat, potrivit unui studiu publicat în Jurnalul American de Psihologie.
Corpul tău pe acid lactic
Este normal să simți febra musculară la nivelul picioarelor după ce faci genuflexiuni cu greutăți mari sau practici un antrenament greu. ,,Dar, contrar părerii generale, acidul lactic nu este cel care provoacă durerea”, a spus Gleeson.
Acidul lactic este procesat de ficat și inimă. Ficatul îl transformă înapoi în zahăr, iar inima o transformă în acid piruvic. În timpul exercițiului, concentrațiile de acid lactic din corp se măresc, deoarece inima și ficatul nu pot face față creșterii rapide a nivelului de reziduuri. ,,Dar, imediat ce am terminat să facem exerciții, concentrațiile de acid lactic revin la normal”, declară Gleeson.
Acesta susține că ,,durerile musculare au mai mult de a face cu deteriorarea și inflamarea țesuturilor. Exercițiile grele distrug fibrele musculare și pot trece multe zile pentru a se recupera”.
Acidul lactic se poate ridica până la niveluri care pot pune viața oamenilor în pericol, conform unei analize publicate în revista medicală Mayo Clinic Proceedings. Dar, această condiție, denumită acidoză lactică acută, se întâmplă din cauza unei boli sau vătămări acute, nu a exercițiilor fizice. De exemplu, când țesuturile sunt lipsite de sânge din cauza unui atac de cord sau apariției unui sindrom clinic cauzat de un răspuns inflamator exagerat al organismului-gazdă la infecție, denumit sepsis, acestea tind să înceapă respirația anaerobă, producând astfel acid lactic.
,,Au murit din cauza lipsei de oxigen”, a spus Gleeson.
Dar, acesta susține că nu a auzit de vreun caz de acidoză lactică care să pună în pericol viața cuiva, cauzat de exercițiile fizice. ,,Ar fi foarte neobișnuit”, susține el.
