Printr-o nouă cercetare s-a descoperit că șoarecii iradiați au fost excesiv de anxioși, au evitat expunerea la variația intensității luminoase, nu au putut învăța, au avut probleme de memorie și au arătat un comportament specific stresului post-traumatic.
Există o întrebare importantă, în legătură cu viitorul călătoriei în spațiu: Ce cantitate de radiații poate să suporte corpul? Pe parcursul a mai mult de un an în staţia spaţială de pe orbita joasă a Pământului, nu au fost observate efecte nocive legate de radiații.
Acolo, oamenii sunt încă în semi-siguranță, închiși în câmpul magnetic al planetei noastre, care oferă protecție împotriva majorității radiațiilor spațiale.
Cercetătorii știu, de asemenea, că dozele scurte, de radiații puternice, sunt mortale. Dar se știe mai puțin despre radiațiile în doze mici, pe termen lung, de genul celor cu care s-ar confrunta coloniștii pe Marte sau pe Lună.
O echipă de oameni de știință condusă de Charles Limoli de la Universitatea din California, Irvine, a făcut un pas către o mai bună înțelegere a riscurilor pe termen lung. Cercetătorii au expus șoarecii la radiații cronice în doze mici, timp de șase luni. Rezultatele sunt tulburătoare pentru viitorul fluxului spațial.
Ca şi rezultate, au fost evidenţiate, în primul rând, probleme de memorie, dar şi de comportamentul lor. Oamenii de știință consideră că acestea ar putea apărea și la subiecții umani. Rezultatele au fost publicate în revista eNeuro.
Radiaţia asupra creierului
În studiul respectiv, șoarecii au arătat „deficiențe severe de învățare și memorare”. Șoarecii au fost, de asemenea, în general, mai stresați decât sunt în mediile lor naturale.
Acesta nu este un semn bun pentru coloniștii spațiali, care vor avea nevoie de concentrare foarte bună pentru a se confrunta cu situaţii neprevăzute. Alte studii au arătat deja potențialele efecte negative ale izolării pe termen lung și ale stresului.
În trecut, oamenii de știință au expus șoareci de laborator la un nivel de radiații de aproximativ 100.000 de ori mai mare decât ceea ce ar fi experimentat, de fapt, pe suprafața planetei Marte.
Dar cercetătorii susţin că prezentul studiu este primul care a folosit aceste doze mai mici, mai realiste de radiații, pe perioade lungi pentru a studia călătoriile în spațiu. Eforturile lor au fost posibile datorită unui departament de specialitate.
Radiația a inclus atât neutroni – particule grele din nucleele atomice – cât și energie pură sub formă de raze gamma și alți fotoni împrăștiați. Experimentul a comparat 40 de șoareci care au primit doze zilnice de radiație cu 40 de șoareci adăpostiți în instalații similare, fără nicio radiație, dincolo de ceea ce experimentau în mod normal pe Pământ. După șase luni de administrare a radiațiilor, cercetătorii au testat ceea ce şoarecii învăţaseră și, în urma acestora, au tras anumite concluzii. Aceștia au dat teste de stres șoarecilor și le-au studiat abilitățile sociale, precum și cele de învățare şi memorare.
Apoi, la șase luni de la sfârșitul aplicării dozelor de radiații, au ucis șoarecii, recoltându-le creierele minuscule pentru a fi studiate. În trecut, cercetătorii insinuau că organismul ar putea fi capabil să se vindece singur dacă dozele de radiații sunt suficient de mici. Aceasta ar însemna că rezultatele cumulate sunt reduse la minimum. Dar acest lucru nu se aplică în cazul de faţă, cel puțin pe perioada de șase luni în care acest experiment s-a desfăşurat.
Cercetătorii au descoperit atât modificări fizice, cât și chimice în creierul pe care l-au examinat, pe lângă cele de comportament pe care le-au observat la șoarecii vii.
Şoarecii radiaţi erau mai anxioşi, le plăcea să se ascundă în colțurile întunecate și să evite expunerea la variaţiile de intensitate ale luminii. Aceştia nu au putut să învețe sau să-și amintească la fel de ușor. Dar, pe de altă parte, oamenii de știință spun că șoarecii nu au arătat semne de disperare sau depresie, pe care, se pare, le pot cuantifica prin cât de greu le este șoarecilor când sunt aruncați într-o găleată cu apă.
Șoarecii iradiați au arătat, de asemenea, un comportament legat de stresul post-traumatic în reacțiile lor la un test de teamă. Oamenii de știință au redat un sunet și le-au administrat mici șocuri electrice.
Apoi, au încetat treptat să administreze şocuri electrice, dar au continuat redarea sunetului. Șoarecii iradiați au continuat, ulterior, să reacţioneze cu frică la zgomotul ce avea o durată semnificativ mai mare.
Nu toți șoarecii au reacționat în mod egal, șoarecii, la fel ca oamenii, fiind diferiţi între ei. Unii șoareci au avut probleme de memorie mai severe decât alții, deși, din punct de vedere statistic, grupul iradiat a avut mai multe probleme decât grupul de control.
Din concluziile lor, cercetătorii estimează că unul din cinci astronauți vor suferi tulburări anxioase sau de dispoziție crescute în timpul unei misiuni pe Marte, în timp ce unul din trei astronauți vor experimenta probleme de memorie.
Cu toate acestea, trebuie să se facă mai multe teste, iar radiația, deși, mai realistă decât experimentele anterioare, încă nu imită exact mediul spațial. Însă dacă rezultatele experimentelor vor fi aceleaşi, viitoarele aşezări umane de pe alte planete vor avea nevoie de o multitudine de protecții împotriva radiaţiilor, care vor fi costisitoare.
