Vechii babilonieni cunoșteau conceptele cheie ale geometriei, inclusiv modul de realizare a triunghiurilor dreptunghiulare. Ei au folosit aceste cunoștințe matematice pentru a împărți terenurile agricole cu mai mult de 1.000 de ani înainte ca filosoful grec, Pitagora, să elaboreze celebrele teorii.
„Aceștia foloseau o înțelegere teoretică a obiectelor pentru a face lucruri practice. Este foarte ciudat să observăm faptul că aceste obiecte existau în urmă cu aproape 4000 de ani”, a declarat Daniel Mansfield din cadrul Universității New South Wales din Sydney, Australia.
Babilonia a fost una dintre multele societăți antice din Mesopotamia, o regiune din sud-vestul Asiei, situată între râurile Tigru și Eufrat. Babilonia a existat în perioada cuprinsă între anii 2500 și 500 î.Hr., iar Primul Imperiu Babilonian s-a întins pe o zonă și mai mare între anii 1900 și 1600 î.Hr.
Mansfield a studiat o tăbliță de lut spartă din această perioadă, cunoscută sub numele de Plimpton 322. Aceasta era acoperită cu marcaje cuneiforme, care alcătuiau un tabel matematic în care erau enumerate „tripletele pitagoreice”. Fiecare tripletă este reprezentată de lungimea celor trei laturi ale unui triunghi dreptunghiular, unde fiecare latură este un număr întreg. Cel mai simplu exemplu este (3, 4, 5); alte exemple de triplete sunt (5, 12, 13) și (8, 15, 17).
Laturile triunghiurilor sunt aceste lungimi deoarece ele respectă teorema lui Pitagora: pătratul celei mai lungi laturi este egal cu suma pătratelor celorlalte două laturi. Aceasta a fost elaborată de către filosoful grec Pitagora, care a trăit între anii 570 și 495 î.Hr., adică mult după ce a fost realizată tăblița Plimpton 322.
„Primii babilonieni cunoșteau teorema lui Pitagora. Întrebarea este cum de a fost posibil așa ceva?”, a declarat Mansfield.
Mansfield este de părere că a găsit răspunsul la această întrebare. Indiciul cheie a fost o a doua tăbliță de lut, denumită Si.427, care a fost descoperită în Irak în anul 1894.
Si.427 era o tăbliță de topograf, folosită pentru a face calculele necesare pentru a împărți un teren în dreptunghiuri. „Dreptunghiurile sunt întotdeauna puțin ciudate, deoarece ele sunt aproximate. Totuși, Si.427 este diferită. Dreptunghiurile de pe aceasta sunt perfecte. Topograful a realizat acest lucru folosind tripletele pitagoreice. Chiar și formele acestor tăblițe spun o poveste. Si.427 este o tăbliță realizată manual. Cineva a luat o bucată de lut și a scris pe ea în timp ce analiza un câmp”, a declarat Mansfield. În contrast, Plimpton 322 pare a fi mai mult un text academic: o investigație sistematică a tripletelor pitagoreice, poate inspirată de dificultățile pe care le-au avut topografii.
