Oamenii moderni au apărut în urmă cu aproximativ 350.000 de ani. Deși în această perioadă ADN-ul uman a suferit modificări, doar un procent mic din genomul nostru poate fi unic pentru noi.
Nathan Schaefer și colegii acestuia din cadrul Universității din California, San Francisco, au creat un instrument denumit Speedy Ancestral Recombination Graph Estimator (SARGE), care le-a permis să analizeze strămoșii oamenilor moderni.
Mai exact, instrumentul a ajutat la identificarea părților din genomul uman modern care nu se regăsesc în cazul altor hominini (adică acelea care nu erau prezente în cazul neanderthalienilor și denisovenilor și care nu au fost introduse în fondul de gene umane prin încrucișarea cu aceste specii antice).
„În loc să construim un arbore genealogic, care să arate modul de încrucișare al genomurilor, am vrut să aflăm aspectul genomurilor strămoșilor indivizilor moderni. Practic, am vrut să putem arăta cum fiecare persoană este legată de fiecare poziție variabilă din genom”, a declarat Schaefer.
Echipa de cercetători a analizat un denisovan, doi neanderthalieni și 279 de genomuri umane moderne pentru a distinge zonele genomului care separă oamenii moderni de celelalte specii de hominini. Ei au descoperit faptul că doar 1,5 până la 7% din genomul uman modern este unic.
Cifra poate părea scăzută, dar asta se datorează parțial faptului că oamenii au moștenit o mare parte din ADN de la speciile ancestrale străvechi, care, în cele din urmă, au fost strămoșii atât ai oamenilor moderni cât și ai neanderthalienilor și denisovenienilor.
Mai mult, ulterior, oamenii moderni s-au încrucișat cu neanderthalienii și cu denisovenii, crescând astfel ponderea de ADN care nu este unic.
„Este adevărat faptul că oamenii moderni au un procent foarte scăzut din genomul neanderthalienilor sau al denisovienilor. În cazul persoanelor care nu sunt de origine africană ponderea de genom provenit de la strămoșii neanderthalieni este cuprinsă între 1,5 și 2,1%. Totuși, forma exactă luată de acea fracțiune de ADN neanderthalian variază de la individ la individ, ceea ce înseamnă că două persoane pot avea ambele 2% ADN neanderthalian, dar acele secțiuni să difere foarte mult. Aceste diferențe se adună. Unele estimări sugerează faptul că aproximativ 40% din genomul neanderthalian poate fi combinat prin fuzionarea informațiilor genetice provenite de la un număr mai mare de indivizi”, a declarat Schaefer.
Mutațiile care contribuie la caracteristicile umane unice sunt conținute într-o mică parte a genomului și par să afecteze în principal genele legate de dezvoltarea creierului.
„Cunoașterea modului în care aceste mutații afectează capacitățile mentale umane ne-ar putea ajuta să înțelegem diferențele cognitive dintre oamenii moderni și neanderthalieni”, a declarat Montgomery Slatkin din cadrul Universității din California, Berkeley.
