În urmă cu aproximativ 300.000 de ani, oamenii preistorici utilizau focul controlat pentru a-și modela uneltele de piatră.
Anterior, cele mai concrete dovezi ale utilizării controlate a focului, de către oamenii preistorici, au fost descoperite în Pinnacle Point din Africa de Sud, care erau vechi de 164.000 de ani. „Tocmai am dublat vechimea dovezilor existente”, a declarat Filipe Natalio, din cadrul Institutului de Știință Weizmann din Israel. El și colegii săi au studiat unelte antice, realizate din silex, vechi de 300.000 de ani, descoperite în peștera Qesem din Israel. Peștera a fost locuită de către oamenii preistorici, în urmă cu 420.000 – 200.000 de ani. Oamenii care locuiau în interiorul acesteia aprindeau focuri, în mod regulat.
Încălzirea atentă a rocilor, poate schimba structura cristalină a acestora și le poate face mai ușor de modelat în unelte, precum lame pentru vânătoare. Cu toate acestea, până acum, rareori a fost posibil să se determine ce unelte din piatră au fost încălzite. Unele roci prezintă anumite fisuri, care indică faptul că au fost încălzite, dar acestea nu se formează întotdeauna.
„De asemenea, aceast indiciu poate fi înșelător”, a declarat Mareike Stahlschmidt, din cadrul Institutului Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania. Stahlschmitd susține faptul că pietrele se fisurează și atunci când sunt îngheațate. Echipa de cercetători a lui Natalio a dezvoltat o metodă, care utilizează spectroscopia, pentru a examina structura atomică a uneltelor din piatră, dezvăluind orice modificări cauzate de încălzire.
„Putem identifica daca rocile au fost expuse la foc”, a menționat Natalio. Echipa a descoperit faptul că multe dintre uneltele de piatră, din peștera Qesem, au fost încălzite. Rocile primitive au fost încălzite la peste 400° C, dar lamele mai avansate au fost încălzite mai atent, la temperaturi de aproximativ 250° C.
Încălzirea la temperaturi mai scăzute reprezenta un risc mai scăzut de a deforma lamele atunci când oamenii le modelau, dar, de asemenea, era nevoie de un control mai mare asupra focului. Natalio susține faptul că există posibilitatea ca uneltele să nu fi fost așezate direct în foc, din cauza temperaturii prea ridicate, ci au fost îngropate în sedimente cu un foc deasupra, un truc pe care unii încă îl folosesc, pentru a găti lent bucăți mari de carne.
„Un astfel de tratament termic ar indica un comportament complex. Oamenii schimbă intenționat proprietățile unei materii prime, pentru a obține rezultatul dorit”, a declarat Stahlschmidt.
Nu este clar cine au fost locuitorii peșterii Qesem. Cea mai veche dovadă a Homo sapiens, are o vechime de aproximativ 300.000 de ani, care a fost descoperită în Maroc, și nu există dovezi ale oamenilor moderni din afara Africii, înainte de acum 210.000 de ani. Există dovezi clare a faptului că neanderthalienii au controlat focul și este posibil ca și alte triburi Hominini să fi făcut acest lucru. În peșteră a fost descoperit doar un dinte, care aparținea unui om din tribul Hominin, și este atât de erodată încât specia acestei persoane nu poate fi identificată.
De asemenea, nu există informații precise, a perioadei când oamenii antici au început să folosească focul și au învățat să-l controleze, excluzând incendiile naturale.
În interiorul peșterii Wonderwerk din Africa de Sud, au fost descoperite cenușă și os ars, vechi de aproximativ 1 milion de ani. De asemenea, în cadrul sit-ului arheologic Gesher Benot Ya’aqov din Israel, au fost descoperite dovezi ale unor focuri, care au ars în urmă cu aproximativ 790.000 de ani în urmă. Totuși, Stahlschmidt susține că niciunul dintre situri nu prezintă dovezi clare a utilizării controlate a focului.
