S-a dovedit că o ciupercă absorbantă de radiații, găsită în reactorul nuclear distrus la Cernobîl, absorbe razele cosmice dăunătoare Stației Spațiale Internaționale și poate fi folosită pentru a proteja viitoarele colonii de pe Marte.
Expunerea la razele cosmice prezintă un risc major pentru sănătatea astronauților care părăsesc atmosfera protectoare a Pământului. Scuturile pot fi confecționate din oțel inoxidabil și alte materiale, dar trebuie expediate de pe Pământ, acest lucru fiind dificil și costisitor.
Xavier Gomez și Graham Shunk au venit cu ideea creșterii scuturilor de radiații de pe Marte, din organismele vii. Atunci, erau studenți la liceele din Carolina de Nord în anul 2018.
Echipa formată din cei doi a descoperit faptul că o ciupercă numită Cladosporium sphaerospermum, care a fost izolată inițial de mucegaiul care crește în reactorul nuclear de la Cernobîl, ar putea absorbi niveluri ridicate de radiații. Atunci ei s-au întrebat dacă poate funcționa ca un scut pentru radiații spațiale.
După ce au câștigat o competiție de inovație spațială, aceștia au reușit să trimită un platou Petri care conținea ciuperca, pe Stația Spațială Internațională, în decembrie 2018, timp de 30 de zile, pentru a-și testa ideea.
Ei au reușit să trimită un strat foarte subțire de ciupercă, de doar 2 milimetri, dar a blocat aproximativ 2% dintre radiațiile primite. Acest lucru sugerează că un strat gros de 21 de centimetri, din ciupercă, ar fi suficient pentru a proteja eficient pentru oamenii de pe Marte, spune Gomez, care este în prezent student la Universitatea din Carolina de Nord, și Shunk, care este la Școala de Știință și Matematică din Carolina de Nord.
Rezultatele sunt cu adevărat bune, dar există câteva provocări tehnice care trebuie abordate înainte ca ciuperca să poată fi folosită ca scut de radiație, spune Nils Averesch, din cadrul Universității Stanford din California, care colaborează acum cu studenții.
Ciuperca nu a putut fi cultivată în aer liber pe Marte, deoarece este prea frig, dar poate fi posibilă încorporarea ei în pereții clădirilor izolate, spune Averesch. De asemenea, oamenii de pe Marte ar trebui să găsească o modalitate de a uda ciuperca.
O altă opțiune poate fi extragerea pigmentului de melanină pe care ciuperca îl folosește pentru a transforma radiația în energie chimică și încorporarea acesteia în țesuturile costumelor spațiale sau alte materiale, spune Shunk.
Cercetătorii din cadrul Universității Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, au trimis recent un material din plastic, amestecat cu melanină extrasă dintr-o altă ciupercă iubitoare de radiații, găsită la Cernobîl sub numele de Cryptococcus neoformans, către Stația Spațială Internațională pentru a observa cât de bine blochează radiațiile spațiale.
Averesch consideră că scuturile de radiații, formate din ciuperci, au un potențial excelent. „Ceea ce face ca ciuperca să fie benefică, este faptul că ai nevoie de doar câteva grame pentru a începe procesul. Aceasta se înmulțește și se vindecă de la sine, așa că, chiar dacă există o rază solară care să dăuneze scutului de radiație în mod semnificativ, va putea crește din nou în câteva zile ”, spune el.
