Noile exoplanete numite GJ 887b și GJ 887c, au fost descoperite cu ajutorul unui instrument de înaltă precizie, telescopul Observatorului European Austral din La Silla, Chile.
Cele două exoplanete, descrise ca fiind „Super-Pământuri”, orbitează în jurul stelei GJ 887, una dintre cele mai luminoase stele pitice roșii de pe cer.
Aproape pe jumătate la fel de mare ca Soarele, GJ 887 se află la o distanță de Piticele roșii, precum GJ 887, au temperaturi scăzute la suprafață, ceea ce le face mai puțin luminoase și mai greu de detectat.
Cu toate acestea, stelele ca aceasta sunt mai reci decât Soarele, ceea ce înseamnă că zonele locuibile, banda orbitală, unde temperaturile sunt suficient de favorabile pentru a permite menținerea apei lichide pe suprafața planetei, sunt mult mai apropiate de GJ 887, în comparație cu distanța Pământului față de Soare.
Amândouă sunt considerate „super-Pământuri”, fiind exoplanete cu o masă mai mare decât cea a Pământului, dar substanțial mai mică față de cea a planetelor Uranus și Neptun.
Descoperirea a fost făcută de o echipă internațională de astronomi, incluzând cercetători de la Universitatea Hertfordshire, Universitatea Open și Universitatea Queen Mary din Londra.
Oamenii de știință au folosit o tehnică cunoscută ca metoda velocității radiale, care le-a permis să găsească planete, măsurând interacțiunea lor gravitațională cu GH 887.
În timp ce o planetă orbitează în jurul stelei sale, steaua se înclină la un unghi foarte mic. Astronomii pot observa acest fenomen în lumina emisă de către stea.
Cercetătorii cred ca GJ 887b și GJ 887c sunt aproape de marginea inferioară a zonei locuibile și ar putea avea temperaturi mult prea ridicate pentru a menține apa lichidă pe suprafața acestora.
Aceștia estimează faptul că temperatura pe suprafața exoplanetei GJ 887c, care orbitează în 21,8 zile în jurul stelei gazdă, este de aproximativ 70°C.
GJ 887b este mult mai aproape de stea, durând doar 9,3 zile să orbiteze în jurul stelei gazdă.
Cercetătorii susțin că GJ 887 este mai puțin activă față de alte stele pitice roșii, astfel încât exoplanetele descoperite ar putea fi scutite de vânturile stelare puternice, scurgeri de material din stea, care pot eroda atmosfera unei planete.
Doctor John Barnes, un astrofizician de la Universitatea Open și unul dintre autorii studiului, publicat în revista Science, declară că: „planetele care orbitează aproape de stea, au o șansă destul de mare să realizeze o rotație sincronă față de steaua gazdă”.
„Acest lucru înseamnă că, în timp ce planetele orbitează în jurul stelei lor, aceeași emisferă este întotdeauna îndreptată către stea”.
„Pentru planetele care orbitează în jurul GJ 887, jumătate dintre acestea ar fi într-o zi continuă, iar cealaltă jumătate ar fi într-o noapte continuă.”
„Ar putea fi mult mai rece în unele zone ale planetei față de altele”.
De asemenea, cercetătorii au descoperit un semnal neconfirmat, dându-le speranțe cercetătorilor, care speră să identifice o a treia planetă cu o orbită mult mai temperată.
Doctorul Barnes este precaut de această descoperire, spunând că: „Dacă semnalul este o planetă, aceasta ar orbita la 51 de zile”.
„Cu toate acestea, primim și semnale cu o perioadă similară, despre care știm că trebuie să vină de la stea.”
„Acesta este motivul pentru care, în prezent, nu putem spune că al treilea semnal este de fapt o planetă.”
„Dacă observațiile ulterioare vor confirma că este o planetă, aceasta s-ar situa în zona locuibilă.”
Melvyn Davies, profesor de astronomie la Universitatea Lund din Suedia, care nu a fost implicat în cercetare, este de părere că, o confirmarea a existenței a celei de-a treia planete în zona locuibilă, ar face ca GJ 887 să fie cel mai studiat sistem planetar”.
